15. Veneția (schiță)

Corneliu Baba şi-a însuşit bazele desenului şi ale picturii de la tatăl său, pictorul Gheorghe Baba, care urmase cursurile Academiei de Artă din Viena şi care a transmis celui de-al treilea copil al familiei pasiunea pentru artă chiar în atelierul său. Interesele multiple în domeniul artelor sunt cel care îl fac să se înscrie la Academia de Belle Arte şi la Facultatea de Litere şi Filosofie, deşi ar fi optat pentru Conservatorul de Muzică. Frecventează regulat cursurile Facultăţii de Litere până în 1930, însă renunţă la cele ale Şcolii de Belle Arte după numai un semestru, dezamăgit de profesor şi de climat. A rămas influențat de lecția tatălui, cunoscut pictor de biserici din Craiova, până la începutul ”perioadei ieșene” când îl întâlnește pe Nicolae Tonitza. A fost numit după moartea maestrului său, asistent la Catedra de pictură din Iaşi, începând astfel lunga activitatea didactică pe care a susținut-o cu pasiune. Instaurarea regimului comunist și destituirea care a urmat l-au determinat să părăsească Iaşiul şi să se stabilească la Bucureşti, reluând din 1958 activitatea didactică la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”. În cei 15 ani petrecuţi la Iaşi, Baba acumulează calităţile estetice, etice şi filosofice ce îi vor caracteriza arta următorilor 50 de ani și care vor da naștere în jurul său unui întreg fenomen numit “babism.” Pictor de factură realistă, Baba nu se va desprinde de lumea omului și nu va avea accese de vanitate în relațiile sale umane ori cu opera de artă. A excelat în tematica portretului, fiind un fin psiholog, calitate ce s-a păstrat și în cazul peisajului. Dincolo de simplul contact vizual al pictorului cu aspectele exterioare ale naturii şi de reprezentarea plastică ulterioară, Baba simte nevoia unor introspecţii în faţa motivului pictat. El visează, îşi imaginează, accesează cele mai profunde straturi ale unei intimităţi psihice, tocmai din nevoia de a personaliza universul plastic al unui pictor totuşi realist. Opera sa cuprinde teme variate, de la portrete la peisaje şi compoziții cu personaje, traversate de un aspect nocturn. Maria Albani observa prezența crepusculului în opera artistului, indiferent de tematică, fie că e vorba de cel sufletesc, al spaimei, de cel mental, al nebuniei ori de cel organic, al glorioaselor amurguri vârstnice din autoportrete. În același timp, Andrei Pleșu observa că lucrările sale întunecate, grave, nu sunt expresia unui spirit descurajat, “... aspectul nocturn al plasticii lui Corneliu Baba nu trebuie să creeze imaginea falsă a unui spirit depresiv, atins organic de melancolie fără evoluţie şi fără vlagă. Cine l-a cunoscut cât de cât ştie ce vitalitate energică, ce vervă de războinic poate ieşi la iveală din puterea sa de observaţie, din formulările sale, vorbite sau desenate.” În peisaje, Baba a exploatat impactul înserării și al nopții, fiind un colorist pentru care sursa cromatică era mai degrabă întunericul, decât lumina. Ciclul peisajelor venețiene, cu clădiri localizate în prim plan, slujesc aceeași viziune a unui impozant amurg, de data aceasta atât istoric, cât și temporal. Veneția, somptuos episod crepuscular al spațiului european, este redată în uleiuri, în nuanțele sumbre ale roșului acut. Schița în acuarelă surprinde același tip de clădire venețiană preferată. Redate dintr-o perspectivă de jos în sus, clădirile roșiatice ale orașului lacustru par impozante și în același timp, prin singularizarea lor în cadrul pânzei, dezolante. Baba este unul din numeroșii rapsozi ai Veneției, care se apropie în viziunea sa de Petrașcu. Întâlnim la cei doi pictori aceeași percepție – a unui oraș marcat de istoria sa, abandonat nu de prezența umană, ci de cursivitatea temporală care îi atestă existența. Arhitectura venețiană este dezolantă nu prin aspectul său, nici prin absența elementului uman care este evitat în reprezentare, ci prin atmosfera sobră care se degajă tocmai din structura lor materială și spirituală. Aplecarea spre viziunea intimistă este un alt motiv pentru care pictorul face astfel de violente decupaje de perspectivă, extrăgând din caroiajul urban diverse elemente arhitecturale.

References

“Corneliu Baba”, ediţie îngrijită de Maria Muscalu Albani, Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1997 “Corneliu Baba”, Editura Institutului Cultural Român, 2008 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008 VIANU, Tudor, „Corneliu Baba”, Ed. Meridiane, 1964

Dimensions

width 10 cm, height 12 cm, custom 10x12

Description

acuarelă pe hârtie, semnat dreapta jos, cu negru, Baba

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.