The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
Lunga carieră de peisagist a pictorului Nicolae Dărăscu a făcut ca, inevitabil, în galeria de artiști români să fie așezat alături de Gheorghe Petrașcu. Alăturarea, dar și comparația, pornea de la pasiunea comună a celor doi pentru orașul lacustru, Veneția. Peisajele din vechiul oraș italian a celor doi pictori surprindeau o viziunea diferită, atât în redare, cât și în stil. Dărăscu era ”rapsodul dionisiac al tinereții”, pe când Petrașcu ”un patriarh oprit la un ospăț cu vinuri vechi.”
Viziunea asupra lumii redate pe pânză pare să fie comună celor doi pictori și în cazul naturilor statice. Covârșitoare ca tematică în opera lui Petrașcu, natura statică se regăsește relativ rar în portofoliul lui Dărăscu, urmând în realizare liniile trasate de căutările din peisaj.
În 1929, în una dintre călătoriile sale în Deltă renunță la peisajele argintii, lăsându-se atras de lumea colorată a cherhanalelor. Realizează cu această ocazie mai multe naturi statice cu pești. Acestea, ca și naturile statice realizate până atunci, conțin câteva obiecte familiare pictorului, pe care le reia – ceainicul de metal, cobza, ceasornicul, zaharnița ori colierul. Obiecte ce sunt așezate de obicei pe un fundal neutru, care este pus în valoare în funcție de necesitatea evidențierii obiectelor din prim-plan, dar și în fața unei ferestre deschise pe care se profilează un crâmpei de peisaj.
Din anii 30 încep să apară florile în naturile sale statice, de obicei cele de toamnă: cârciumărese, crizanteme, trandafiri. Așezate în căni, sunt, în primă fază, însoțite și de alte obiecte, precum cărți, lămpi, fructiere. Gama cromatică nu se îndepărtează de cea care dominase la început și peisajul, roșul și albastrul rămânând suverane. Se observă însă și influența cuceriri-
lor din vastele călătorii. Strălucirea luminii întâlnite la Balcic ori în Deltă, pune pe flori alburi sidefate și valo-
rate prin contrastul cu cel de lângă, în roz și galben pal.
Buchetele sale sunt mereu bogate, par să erupă din vasul în care stau, revârsându-se către privitor. Alegerea florilor de toamnă, cu predilecție spre cele de câmp, susține senzația de aglomerare, acestea fiind structural flori bogate. Pentru Dărăscu florile dobândesc aceeași consistență materială pe care a căutat să o dea în toate lucrările sale, acea preocupare pentru materialitate din peisaje.
Florile sale nu au noblețea celor ale lui Luchian de exemplu, celebre în pictura românească, deși sunt același tip de flori simple. Nici cu cele ale lui Ghiață nu se înrudesc, pictor care le redă cu simplitate, schematizate. Deși era un pasionat botanist, și Dărăscu caută tot florile nepretențioase, care populau grădina copilăriei sale. Pentru Dărăscu, buchetele de flori nu reclamă redarea gingașă de tip impresionist, care i-ar fi dat șansa unor ample digresiuni subiective. Ele se supun aceleiași maniere autonome a motivului. Viziunea se apropie de cea a lui Petrașcu, ale cărui naturi statice par mineralizate, în cazul său și datorită abundenței de pastă. Încremenirea florilor lui Dărăscu nu anunță o pietrificare în timp, ci surprinderea momentului efemer în care acestea și-au revelat, în maxim de potență, seva. Căci buchetele sale par întotdeauna abia culese, cu corolele desfăcute și boboci ce stau să plesnească.
Preocuparea pentru lumină se leagă de cea pentru culoare. Aceasta nu descompune, ci irizează aleatoriu petalele, punând în valoare tonuri ascunse. Și în cazul draperiei din partea stânga ori a suprafeței scrinului, valorații mai închise de culoare crează volumele și le definește.
Tensiunea și vibrația cromatică, pe care le-a practicat în peisajele neoimpresioniste din Franța și pe care a reluat-o mai apoi de-a lungul vieții în peisajele venețiene ori argeșene, se regăsește și în naturile statice cu flori, subiect generos, care i-a dat șansa coloristului de a crea ”caleidoscopuri” cromatice.
References
“Nicolae Dărăscu, Magician al culorii”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 2009
CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton,“Expoziția N. Dărăscu”, Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1966
DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu“, Ed. Meridiane, București, 1966
Dimensions
width 81 cm, height 63 cm, custom 81x63
Description
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roşu, Dărăscu
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
Detalii
Lunga carieră de peisagist a pictorului Nicolae Dărăscu a făcut ca, inevitabil, în galeria de artiști români să fie așezat alături de Gheorghe Petrașcu. Alăturarea, dar și comparația, pornea de la pasiunea comună a celor doi pentru orașul lacustru, Veneția. Peisajele din vechiul oraș italian a celor doi pictori surprindeau o viziunea diferită, atât în redare, cât și în stil. Dărăscu era ”rapsodul dionisiac al tinereții”, pe când Petrașcu ”un patriarh oprit la un ospăț cu vinuri vechi.”
Viziunea asupra lumii redate pe pânză pare să fie comună celor doi pictori și în cazul naturilor statice. Covârșitoare ca tematică în opera lui Petrașcu, natura statică se regăsește relativ rar în portofoliul lui Dărăscu, urmând în realizare liniile trasate de căutările din peisaj.
În 1929, în una dintre călătoriile sale în Deltă renunță la peisajele argintii, lăsându-se atras de lumea colorată a cherhanalelor. Realizează cu această ocazie mai multe naturi statice cu pești. Acestea, ca și naturile statice realizate până atunci, conțin câteva obiecte familiare pictorului, pe care le reia – ceainicul de metal, cobza, ceasornicul, zaharnița ori colierul. Obiecte ce sunt așezate de obicei pe un fundal neutru, care este pus în valoare în funcție de necesitatea evidențierii obiectelor din prim-plan, dar și în fața unei ferestre deschise pe care se profilează un crâmpei de peisaj.
Din anii 30 încep să apară florile în naturile sale statice, de obicei cele de toamnă: cârciumărese, crizanteme, trandafiri. Așezate în căni, sunt, în primă fază, însoțite și de alte obiecte, precum cărți, lămpi, fructiere. Gama cromatică nu se îndepărtează de cea care dominase la început și peisajul, roșul și albastrul rămânând suverane. Se observă însă și influența cuceriri-
lor din vastele călătorii. Strălucirea luminii întâlnite la Balcic ori în Deltă, pune pe flori alburi sidefate și valo-
rate prin contrastul cu cel de lângă, în roz și galben pal.
Buchetele sale sunt mereu bogate, par să erupă din vasul în care stau, revârsându-se către privitor. Alegerea florilor de toamnă, cu predilecție spre cele de câmp, susține senzația de aglomerare, acestea fiind structural flori bogate. Pentru Dărăscu florile dobândesc aceeași consistență materială pe care a căutat să o dea în toate lucrările sale, acea preocupare pentru materialitate din peisaje.
Florile sale nu au noblețea celor ale lui Luchian de exemplu, celebre în pictura românească, deși sunt același tip de flori simple. Nici cu cele ale lui Ghiață nu se înrudesc, pictor care le redă cu simplitate, schematizate. Deși era un pasionat botanist, și Dărăscu caută tot florile nepretențioase, care populau grădina copilăriei sale. Pentru Dărăscu, buchetele de flori nu reclamă redarea gingașă de tip impresionist, care i-ar fi dat șansa unor ample digresiuni subiective. Ele se supun aceleiași maniere autonome a motivului. Viziunea se apropie de cea a lui Petrașcu, ale cărui naturi statice par mineralizate, în cazul său și datorită abundenței de pastă. Încremenirea florilor lui Dărăscu nu anunță o pietrificare în timp, ci surprinderea momentului efemer în care acestea și-au revelat, în maxim de potență, seva. Căci buchetele sale par întotdeauna abia culese, cu corolele desfăcute și boboci ce stau să plesnească.
Preocuparea pentru lumină se leagă de cea pentru culoare. Aceasta nu descompune, ci irizează aleatoriu petalele, punând în valoare tonuri ascunse. Și în cazul draperiei din partea stânga ori a suprafeței scrinului, valorații mai închise de culoare crează volumele și le definește.
Tensiunea și vibrația cromatică, pe care le-a practicat în peisajele neoimpresioniste din Franța și pe care a reluat-o mai apoi de-a lungul vieții în peisajele venețiene ori argeșene, se regăsește și în naturile statice cu flori, subiect generos, care i-a dat șansa coloristului de a crea ”caleidoscopuri” cromatice.
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
References
“Nicolae Dărăscu, Magician al culorii”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 2009
CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton,“Expoziția N. Dărăscu”, Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1966
DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu“, Ed. Meridiane, București, 1966
Dimensions
width 81 cm, height 63 cm, custom 81x63
Description
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roşu, Dărăscu
