54. Cassis [1934-1935]

Portul mediteranean Cassis s-a lăsat oglindit în multe din operele artiștilor precum în cele ale lui Teodor Pallady, Ion Țuculescu, Paul Signac, André Derain sau Othon Friesz. Ca și cei dintâi, Lucian Grigorescu va rămâne mișcat de frumusețile pe care le descoperă aici. Cel mai mult îl impresionează liniștea peisajului pe care o găsește familiară, luminozitatea și coloritul feeric al locului.
Îl descoperă în anul 1927 și se va stabili aici pentru 12 ani, mărturisind că ar fi continuat să rămână dacă nu ar fi început cel de-al doilea război mondial, destăinuire împărtășită într-un interviu scriitorului Radu Boureanu și lui Octavian Moșescu, colecționarul și primarul orașului Balcic.
Prin legea de împropietărire a actorilor, scriitorilor, muzicienilor și artiștilor plastici, din perioada guvernării Iorga, Octavian Moșescu îi oferă prin anii 1937 lui Lucian Grigorescu un teren pentru a-și construi o locuință, însă acesta, îndrăgostit de Cassis, vinde acest teren pentru a se reîntoarce în locul mult îndrăgit.
Predilecția sa pentru plein-air experimentată și înainte în cadrul Coloniei de pictură de la Baia Mare, pe când era student de Belle-arte la București și bunele sale calități de colorist vor fi virtuțile ce îl vor acompania la Cassis, la realizarea unora dintre cele mai valoroase peisaje ale sale.
Prin expoziția din 1934 de la sala ziarului Universul, unde expunea lucrările realizate la Cassis și Martigues și cea din 1935 cu lucrări de la Balcic, artistul demonstra că cea de-a doua etapă creativă a sa era încheiată, reușind să își definească personalitatea artistică. Rămâne consecvent noilor calități până la sfârșitul activității sale. După expoziția din 1934, criticii și istoricii de artă afirmă că noua pictură a lui Lucian Grigorescu reușise să impresioneze atât de mult încât nu mai găseau puntea între opera sa din ultimii ani și cea de acum.
Considerat un postimpresionist din pricina preferințelor sale pentru mediile solide, exprimate în armonii cromatice apropiate de Cézanne, artistul reușește să fixeze materialitatea și echilibrul peisajelor sale printr-o schemă cromatică personală, caracteristici prezente în majoritatea tablourilor sale de la Cassis, unde ocrul se transformă în culoare locală.
Alături de ocru, acordurile pe care le încadrează în schema sa sunt roșul-oranj, galbenul-ocru, complementate de un verde mai rece. Pe această schemă cromatică sunt realizate unele din cele mai mature lucrări ale lui Lucian Grigorescu pictate în micul oraș pescăresc. O altă nuanță importantă pe care o identificăm în operele sale este oranjul pe care artistul îl atestă ca fiind o nuanță familiară, afirmând în revista Rampa că oranjul său ,,e un rezultat a nevoii de a ajunge la o nuanță interesantă a roșului dobrogean" a cărei culori luminoase a purtat-o în suflet.
O deosebită atenție o oferă și semnăturii sale, care și ea, la rându-i cunoaște variații cromatice. În primii ani, semnătura artistului cunoaște similitudini cu cea a lui Grigorescu, în preajma căruia se afla la acea vreme, semnându-și lucrările în binecunoscuta culoare roșie. În preajma lui Steriadi, culoarea roșie rămâne neschimbată în semnătura sa dar uneori este înlocuită de brun sau de creion.
În perioada impresionismului francez și a lui Cézanne, regăsim brunul, însă în perioada Cassis, pe lângă roșul și brunul de odinioară, artistul va opta pentru o nuanță mai energică, verde, care va deveni culoarea preferată în ultima sa perioadă de creație.
Începând cu 1942, semnătura sa este însoțită de o linie misterioasă ce se termină în litera c, v sau s, un semn de admirație pentru muzele sale, Coca Mețeanu, modelul Virginica sau modelul Sanda. În această perioada artistul începe să experimentează un nou motiv- nudul, pe care începe să îl prezinte în expozițiile sale de la Ateneu, din 1942 și cea de la Fundația Dalles, din 1946, alături de peisaje, naturi statice, interioare de atelier sau colombine.
În 1940 participă la cea de-a XXII-a ediție a Bienalei Internaţionale de artă de la Veneţia, cu 15 opere, printre care și două peisaje realizate la Cassis. Peisajele sale redau sublimul luminii provensale, ocrul impresionant al stâncilor, verdele vegetației mediteraneene, împrejurimile rudimentare și arhitectura caselor de secol XVIII sunt motivele cele mai atractive pentru artist. Eternizează în picturile sale pădurea din Cassis, casele, Rue de l"Araine pe care îl străbătea adesea, vegetația locului, piața sau vapoarele acostate în port.
În acest loc îndrăgit își construiește și un atelier de care se atașează foarte mult în anii petrecuți aici, surprins în tablourile sale pe care le prezintă în două expozițiile personale în anii 1938 și 1940.
Leagă prietenii cu diverși pictori, printre care Walter Becker, stabilit și el în Cassis, pe care îl vizita adesea la atelierul său, străbătând drumul Rue de l"Araine, drum surprins într-unul din tablourile sale, Drum la Cassis, pe care îl prezintă în Expoziția personală din 1934. Prietenia cu Becker este una frumoasă, de susținere reciprocă, astfel că, în 1926 acesta îi va organiza lui Grigorescu o expoziție la Berlin, artistul răspunzându-i cu același gest, în 1929, la București.
Maturitatea artistică pe care o atinge a cunoscut mai multe perioade de creație, cu influențe din partea artiștilor cu care se înconjura sau alții pe care îi îndrăgea. Toate aceste inflluențe l-au condus pe un drum unic, neasemuit.
Începuturile îi sunt influențate de maestrul Grigorescu și de Jean Alexandru Steriadi, pe când se afla în preajma lor, anii 1918-1921. Cézanne și Impresionismul francez, din vremea studiilor din Italia, anii 1921-1924, au reprezentat de asemenea influențe evidente în opera sa.
Între anii 1925-1930, constructivismul lui Henri Douanier Rousseau dar mai ales influențele lui André Derain și premisele artei naive îi sculpteează drumul spre următoarea etapă de creație, care este cea mai importantă. A doua etapă parcursă de artist este perioada Cassis, situată între anii 1930-1940, când va trata peisajul acestui loc cu o maturitate lămurită, loc de care va rămâne legat foarte mulți ani.
În perioada 1940-1962, îl regăsim pe artist pictând mai mult la București dar și în alte locuri precum, Mogoșoaia, Comana, Lunca Neajlovului, Curtea de Argeș, Mangalia sau Dobroiești. În această perioadă este preocupat de expresivitatea formei, a cromaticii și a materiei. Cromatica nouă pe care o propune operelor sale este roșul cadmiu, identificat în lucrările din perioada 1940-1947 și verdele smarald identificat în operele din 1948-1962, când încearcă o ușoară apropiere de stilul realist-socialist impus artiștilor români.
Drept recunoștință pentru activitatea sa admirabilă, Statul Român îl răsplatește cu numeroase premii printre care cel din 1962, de Maestru emerit al artei și titlul de Artist al poporului, primit în anul 1964, îi vor contura în istorie numele de artist desăvârșit. (G.M.)

References

Cârneci, Magda, Lucian Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1989
Retrospectiva Lucian Grigorescu, MNAR, București, 1994
Oprea, Petre, Lucian Grigorescu, Muzeul de Artă al RSR, București, 1967

Dimensions

width 90.5 cm, height 65.5 cm, custom 90,5x65,5

Description

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu verde, "L. Grigorescu"

Research information

Opera a participat la a XXII-a Expoziţie a Bienalei Internaţionale de artă, Veneţia, 1940 fiind unul dintre cele două peisaje din Cassis din totalul de 15 opere prezentate de Lucian Grigorescu.

Dating

1934-1935

PROVENANCE

colecția acad. dr. Zeno Popovici.

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.