9. Șalvarii galbeni

Studentă la Școala de Belle Arte din București a studiat cu Dimitrie Serafim și Ipolit Strâmbulescu, academiști exigenți care nu au aprobat excentricitățile tinerei pictorițe. Spiritul de frondă față de impunerea oricărui canon a caracterizat întreaga perioadă de studii a artistei. De restrictivul învățământ românesc al vremii s-a refugiat în lecții particulare cu Eustațiu Stoenescu și Gheorghe Petrașcu, alături de ultimul schimbându-și paleta. La îndemnul lui Stoenescu a plecat în 1919 la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian. A urmat o perioadă (1919 - 1922) în care căutările artistice pentru definirea stilului au purtat-o la cursurile tuturor academiilor pariziene din acel moment, trecând astfel prin influența celor mai importante curente. Încercând să intre de două ori, fără succes, la Școala de Belle-Arte, fiind respinsă datorită nonconformismului, s-a rupt total de învățământul oficial și, pentru o scurtă perioadă, s-a înscris în atelierul lui Bernard Naudin, ilustrator de carte, și a călătorit, alături de Elena Popea, în Bretania. În paralel, în țară, i s-au dechis expoziții care s-au bucurat de succes, ceea ce a determinat-o să se înscrie la Academia Grand Chaumiere, pe care a părăsit-o pentru Academia Modernă a lui Othon Friesz. Libertatea îngăduită de cursurile lui Othon Friesz a resimțit-o mai degrabă ca o derivă lipsită de scop precis, așa că a trecut spre Academia Ranson, unde l-a întâlnit pe nabistul Maurice Denis, alături de care a simțit că reușește să facă progrese. Retragerea acestuia din profesorat a determinat-o să părăsească, însă, și această Academie și, la îndemnul Mericăi Râmniceanu, s-a înscris la Academia Cubistă a lui Pedro Correja d’Araujo. Impunerea cunoașterii noțiunilor de geometrie a convins-o să renunțe la experiența atelierelor pariziene și să se întoarcă în țară. Mediul artistic românesc era caracterizat de aceeași efervescență de stiluri și manifestări. La invitația Olgăi Greceanu și a Ninei Arbore a expus în cadrul Asociației Femeilor Pictore. După această expoziție eforturile de cristalizare a unui stil, ce presupunea și decantarea multiplelor influențe pariziene, dau roade în cadrul personalei din 1926, când a prezentat publicului peisaje, naturi statice și nuduri, dar care a consacrat-o prin modul de tratare a subiectului. Nu lipseau sarcasmul ori ironia și nici atmosfera de epocă, realizată după serioase studii de costum și ample lecturi, dar și cu concursul firii sale imaginative. Guașe și pasteluri, tehnici pe care uleiul le-a detronat abia spre sfârșitului anilor 50, erau redate în culori vii, contrastante, menite să sublinieze caracteristicile personajelor. Concretețea definirii stilului îi oferă în următorii ani cadrul unei prodigioase perioade de lucru – la Baden, Viena, plecată pentru a se îngriji de sănătate, ori în Italia, călătorie de plăcere – în care schițează, neîncetat, acuarelă ori guașă și în care frapează culorile tari, concizia redării în portrete, arabescul formelor la nuduri. Experiența trecătoare din atelierul lui Naudin s-a concretizat în colaborarea cu Tudor Arghezi la Cartea cu jucării, în 1931, succes care a recomandat-o ulterior ca o talentată ilustratoare. Problemele de sănătate au obligat-o, în 1933, să petreacă 3 ani la Sanatoriul din Eforie, perioadă în care a realizat patru compoziții decorative în saloanele sanatoriului și a continuat „investigarea mediului și a atmosferei patriarhal-oriental-citadină’’. Atinge, cu ciclul inspirat din poeziile lui R. M . Rilke din 1937, „sinteza expresivă a desenului„ în care se observă influența fovismului și un succes financiar care i-a permis să întreprindă o călătorie în Grecia. În anii 40 ciclul Orientale îi aduce recunoașterea și aprecierea criticii. Continuă să facă și ilustrație de carte, pentru Decameronul lui Boccaccio și treptat uleiul preia supremația deținută anterior de guașă, pastel ori acuarelă. Eclectismul stilurilor și a tehnicilor a însoțit-o pe Lucia Dem Bălăcescu de-a lungul creației sale. Din 1960 acesta se statornicește relativ la un colorit intens cu ecouri în fovism, în liniile sinuoase și robuste ce o înrudesc cu Botero și la un decorativ schițat.

References

Mereuț ă, Iulian, Lucia Demetriade–Bălăcescu, București, 1970 MORĂRESCU, Dragos, OPREA, Petre, Lucia Dem. Bălăcescu, Ed. Meridiane, București, 1979

Dimensions

custom 65,5x54,5

Description

ulei pe pânză, semnat dreapta sus, în creion, LDB

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.