ulei pe pânză, 24 cm, 24x30,5, semnat stânga jos, cu creion în pastă, Bernea; datat dreapta jos, cu creion, I-88

Research information

Lucrarea provine din colecția regizorului român (stabilit în Franța) Paul Barbă-Neagră

În ultima sa mare expoziţie, organizată în 1997 la MNAR, Horia Bernea data primele Interioare de biserici în 1986. Legătura cu Văratecul şi Agapia, reunite sub aceeaşi gospodărire încă din 1803, era însă mai veche, tot aşa cum Praporii şi Hrana, ambele teme descinse din acelaşi univers, precedau Iconostasele.Sunt adeptul unei încremeniri, aş vrea ca nimic să nu treacă, rostea el şi unde mai bine decât într-un spaţiu mănăstiresc întâlnea acest deziderat? Hotar între două lumi, cea divină şi cea umană, element ce leagă vremelnicia cu veşnicia, ascunzând dar şi arătând Taina Euharistiei din spatele său, care altfel nici n-ar fi vizibilă, aidoma icoanei, simbol perceptibil pentru ceea ce rămâne în zona misterului, iconostasul, catapeteasma sau tâmpla bisericilor, trei la număr, din aria Văratecului au fost adesea pictate de Bernea. Privită ca un spaţiu care adună şi nu risipeşte, cu predilecţie dinspre naos spre altar, pentru a avea iconostasul drept bornă, această lume, consacrată meditaţiei şi spiritualului, este unul din simbolurile identităţii noastre. Balansul dintre pitoresc, turistic şi sublim, dintre abundenţa ornamentală şi solemnitatea actului rugăciunii se complac în exprimarea tainei mari a sufle- tului omenesc. Reînvierea unui gen al picturii, discreditat de pictorii noştri din primele decenii ale secolului XX, copiatori mimetici ai unor subiecte menite să hrănească goana după găsirea unor tipare etnice, se datorează lui Horia Bernea pentru că la el tradiţia nu a fost o formă împrumutată, ci vitală. Actul de a picta devine treptat o mereu reluată încercare de a palpa necunos- cutul şi neînţelesul, fără orgolii de artist modern, pentru care avangarda este singura formă de existenţă. Extensia vizuală la care duce imaginaţia, va fi înlocuită, cum bine remarca Andrei Pleşu, prin intensitatea unei disciplinate monotonii cu restricţiile şi canoanele de rigoare. Această pânză face parte programul de rigoare spirituală, pe care, de bună voie şi l-a impus artistul, pe parcursul întregului ciclu dedicat Vechilor Spaţii Româneşti. Culoarea, dominant fumurie, sugerează acele fotografii alb şi negru văzute cu predilecţie în arhiva Buletinului Monumentelor Istorice, binecunoscută lui Bernea. (R.G.)

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.