7. Balcic

La doi ani de la dispariţia lui Lucian Grigorescu, Muzeul Naţional de Artă organiza o însemnată expoziţie retrospectivă, ocazie cu care publicul bucureştean reintra în contact cu minunatele uleiuri ale dobrogeanului. Directorul muzeului la acea vreme, M. H. Maxy, un pictor şi didact de o cu totul altă formaţiune plastică decât cea a lui Grigorescu, nu se putea opri din a-i aduce osanale marelui peisagist, pe care îl plasa drept următoare bornă după omonimul Nicolae, cel ce a imprimat picturii româneşti drumul modernităţii. El comenta succint şi puncta elementele de conduită ce pot orienta în universul plastic al celui născut la Medgidia, în 1894: ‘‘...un univers debarasat de sensul obiectului, de atracţia sentimentală sau pitorească a lui. Formele sensibilităţii lui determină cu eficienţă pictura pe care Lucică Grigorescu a îndreptat-o spre o nouă şi vitală drumeţie pentru creaţia de azi. Drum început de Nicolae Grigorescu...’’ Atracţia pentru pictura în plein-air se observă de timpuriu la Lucian Grigorescu, încă de la prima sa expoziţie, ca amator, spre sfârşitul primului război mondial, în 1918, la Iaşi. Atunci a început lunga şi fructuoasa carieră a unui pasionat colorist şi iubitor de natură. Chiar dacă în etapele evoluţiei stilistice şi plastice nu de puţine ori s-a depărtat de imaginea postimpresionistului, familiară publicului larg, aceşti paşi explică maniera înflăcărată cu care pictorul a abordat pictura, nu doar ca o carieră, ci ca un stil de viaţă. Studiul şi dorinţa de a izbăvi îl poartă prin Europa, ajungând în primii ani ai deceniului 3 în Italia, însă drumul nu se va putea feri de mediul efervescent al artei universale, Franţa. ‘‘Omul sfinţeşte locul, nu locul pe om’’ spune o veche vorbă românească, iar întocmai aceste cuvinte îl caracterizează pe Lucian Grigorescu, un pictor al locului, un artist ce îşi confesează cuminţenia spiritului prin uleiuri de o sinceritate naivă. La Balcic sau la Cassis, în Franţa, el a pictat în natură, în mijlocul oraşului sau în împrejurimi, mai mereu încercând să acceseze sentimente dincolo de acel figurativ evident. Refuză pitorescul sau compoziţii de gen, nu face caracterizări sau metafore, şi deseori omul nu pare a primi o anume imporanţă. La Balcic surprindem acel Lucian Grigorescu matur, aşa cum îi place istoriei artei să catalogheze etapele de creaţie ale unui pictor, dar Balcicul nu a însemnat doar o coincidenţă timp-spaţiu şi o anume linişte creatoare în sufletul lui Grigorescu, Balcicul în sine a transmis acea serenitate ce la mulţi pictori români s-a resimţit în perioada interbelică. Temperamentul de sorginte romantică a celui ce ştia Dobrogea de mic se va revărsa în anii ’30 ai secolului trecut prin exploziile de culoare ce vor caracteriza opera de desăvârşire a lui Grigorescu. Funcţiile desenului sunt treptat înlăturate, iar formele şi volumele vor intra sub sfera de acţiune a culorii, care va orândui întreaga compoziţie. Procedeul iscusit de pictor constă în crearea unui ansamblu coerent prin dispariţia contrastelor de tuşă, iar armonia este realizată prin estomparea zonelor de confluenţă a volumelor şi logic prin contrastul de culoare. Tocmai acest lucru dă viaţă materialităţii obiectelor, iar opera poate fi caracterizată uneori doar printr-un singur cuvânt, fluiditate.

References

‘‘RETROSPECTIVA LUCIAN GRIGORESCU’’, M.N.A.R, Muzeul Colecțiilor, București, 1994 ARGINTESCU-AMZA, Nicolae, ‘‘Lucian Grigorescu’’, Ed. Meridiane, 1969 OPREA, Petre, ‘‘Lucian Grigorescu’’, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1967

Dimensions

width 47 cm, height 39 cm, custom 47x39

Description

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu verde, L. Grigorescu

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.