References

VLASIU, Ioana, “Anii ’20. Tradiția și pictura românească”, Ed. Meridiane, București, 2000 CLONARU, Hariton, SCHOBEL, Doina, “Ion Theodorescu-Sion”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971

ulei pe carton, 52 x 62 cm, 62x52, semnat si datat stânga jos, cu negru, Ion Teodorescu Sion, 1924

Research information

Opera provine din colecția dr. Hortensiu Aldea și este reprodusă în catalogul Colecției la cat. 37, pag. 55

Pictura lui Theodorescu-Sion din deceniul trei al secolului trecut reprezintă unul dintre factorii cei mai reprezentativi ai artei moderne românești. În cazul particular al pictorului putem identifica principalele mutații stilistice ce se produc după primul război mondial, moment ce generează o criză de identitate națională, ce se resimte în întreg tabloul cultural. Există unele puncte pe care arta lui Sion le atinge și care îi vor garanta în epocă un succes nemaiîntâlnit. Pentru început, pictorul nostru realizează necesitatea unei creații fixate pe compoziția văzută ca gen major. Sion renunță încet-încet la peisaj, pe care îl va folosi doar în fixarea unui cadru, sau a unui fundal. Artistul va reuși să esențializeze unele componente ale peisajului, pe care le va folosi, în special pentru caracterul simbolic-generalizant. Alt factor de concretețe este conturat în jurul prezenței umane, care devine o constantă. Vizualul nu mai rămâne blocat în considerații de calitate, ci devine sursă de valoarea. Omul, în cazul imaginilor lui Sion, apare nu doar ca purtător de individualitate psihologică, ci se sintetizează drept arhetip, în cazul nostru, al tradiției. În lucrarea de față pictorul reușește să inspire o expresivă solemnitate a compoziției uzând de o recuzită minimă. Opera e construită în jurul unui personaj central, recognoscibil, ce își găsește sursa în compozițiile cu subiect feminin, tradițional de pe la 1920. Țăranca drapată în maramă albă, cu silueta exagerat alungită, purtând grațios un ulcior pe creștet, este centrul de greutate al operei. În paralel, compoziția se înrădăcinează în tipicul artei lui Sion prin echilibrarea motivului țărăncii cu silueta rigidă a copacului. Astfel, atmosfera se blochează, devine statică, scena fiind încadrată între cele două verticale, țăranca și trunchiul copacului, ce se prezintă drept un decor scenografic. Fundalul este susținut de un peisaj esențializat, care totuși impresionează prin profunzimea arcuirilor malurilor de pământ. Compoziția impresionează prin coloritul armonios, ce își găsește o sursă de vibrație în costumul tradițional al figurii centrale. Singularitatea motivelor induce o stare de încordare, întreținută și de direcțiile centriste ale diagonale­lor. Toate liniile de construcție se îndreaptă unitar dinspre exterior spre rădăcina copacului, care aparent dezechilibrează impunătoarea postură a personajului feminin central. Gestica compoziției e înnobilată de simplitate, care se transformă în monumentalitate. Figura-simbol, cu amforă și costum tradițional este exprimată prin sinceritatea dezarmantă a unui colorit simplu, ce conferă gravitate scenei, în mici grefe art nouveau. Atenția pentru materialitate nu este diminuată cu nimic, pentru natură și om deopotrivă. Personajul feminin din fundal pare a avea scopul creării unei conexiuni între om și natură, o legătură spirituală, identificabilă în conștiința țăranului român. Chiar și rezolvarea plastică apropie personajul secundar de tipicul tradițional. Un port simplu, monocrom, cu o postură umilă față de pământul ce îl hrănește, pare a fi cheia unei interdependețe existențiale. Schema compozițională este individualizată de simplitatea temei, care prin austeritatea formelor amplifică efectul produs de prezența feminină, care se identifică cu asprimea pământului, într-o uniune dramatică.

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.