The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
Născut într-o familie de boieri din Moldova, Pallady a fost instruit de un perceptor francez, urmând apoi liceul Sf. Gheorghe din Bucureşti. În paralel cu frecventarea Politehnicii la Dresda, carieră încurajată de părinţii săi, Pallady urmează cursuri de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care îl sfătuieşte să se dedice exclusiv artei. La îndemnul acestuia, pleacă la Paris în 1889, unde lucrează timp de doi ani în atelierul lui Aman Jean, frecventează Şcoala de Belle-Arte timp de un an şi atelierul lui Gustave Moreau. Expune pentru prima oară la Paris, în cadrul pavilionului României de la Expoziţia Universală, apoi în 1904, întors în Bucureşti, îşi prezintă lucrările de o viziune cu totul originală, în sălile Ateneului Român. Participă la expoziţiile ”Tinerimii Artistice”, la Saloane Oficiale, Expoziţiile de stat şi expoziţiile organizate de ”Căminul Artei” în Bucureşti şi deschide mai multe expoziţii personale în capitala Franţei. Locuieşte şi lucrează timp de aproape 30 de ani la Paris, fără a avea contact direct cu arta plastică din ţară, deşi opera lui a marcat deschiderea unui drum în pictura românească. Opera sa cucereşte admiraţia unanimă a criticilor de artă din România, care îi consacră studii substanţiale, cronici şi articole elogioase.
Opera lui Pallady se află sub semnul formei pure, spirituale, al frumuseţii şi simplităţii, dezideratele ei având originea în cultura sa elevată. Preocuparea sa era aceea de a evoca un climat spiritual, principalul obiect al cercetărilor artistului, care se face remarcat de-a lungul întregii opere, indiferent de genul abordat. Peisajele lui Pallady sunt reprezentate în lumina blândă a apusului, având aceeaşi discreţie şi surdină rafinată ca şi celelalte tablouri. Preferinţa şi-a manifestat-o către peisajul orăşenesc, lăsându-se pătruns de atmosfera Parisului şi unele aspecte ale Bucureştiului vechi. Peisajul rural e mai puţin frecvent în opera sa, fiind ilustrat de pânze pictate la Bucium, străbătute de ”un sentiment discret şi de o uşoară melancolie.” (1)
Bucium este localitatea din împrejurimile Iaşiului de care se leagă o parte importantă a peisajelor lui Pallady, acesta petrecându-şi aici vacanţele timp de peste zece ani, până în 1919. După moartea din 1906 a bunicului său dinspre mamă, Basile Cantacuzino, cu care avea puternice afinităţi temperamentale şi apoi a tatălui său, Iancu Pallady, pictorul îşi cumpără, din ceea ce a moştenit, o vie la Bucium. În opera prezentă, Pallady nu evocă obiectele concrete pe care le observă, ci exprimă emoţia lăuntrică de care se umple în acest loc. Cerinţa sa de ordine se aplică şi asupra cadrului mai vast al peisajului, unde totul este simplu şi unitar: o casă cu ziduri albe în planul îndepărtat, umbrită de copaci înalţi, o bucată de pajişte în primul plan şi cerul redat în tonurile cenuşii ale înserării. În pictura lui Pallady, muzica, poezia şi culoarea se află mereu în corespondenţă, atmosfera de vagă tristeţe ce străbate peisajul ”Casa de la Bucium” reieşind din armonia culorilor stinse şi muzicalitatea elegiacă a umbrelor care cuprind scena.
1 Ionel Jianu, „Pallady”, p. 37
ulei pe carton, semnat dreapta jos, în pastă, T. Pallady
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
Detalii
Născut într-o familie de boieri din Moldova, Pallady a fost instruit de un perceptor francez, urmând apoi liceul Sf. Gheorghe din Bucureşti. În paralel cu frecventarea Politehnicii la Dresda, carieră încurajată de părinţii săi, Pallady urmează cursuri de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care îl sfătuieşte să se dedice exclusiv artei. La îndemnul acestuia, pleacă la Paris în 1889, unde lucrează timp de doi ani în atelierul lui Aman Jean, frecventează Şcoala de Belle-Arte timp de un an şi atelierul lui Gustave Moreau. Expune pentru prima oară la Paris, în cadrul pavilionului României de la Expoziţia Universală, apoi în 1904, întors în Bucureşti, îşi prezintă lucrările de o viziune cu totul originală, în sălile Ateneului Român. Participă la expoziţiile ”Tinerimii Artistice”, la Saloane Oficiale, Expoziţiile de stat şi expoziţiile organizate de ”Căminul Artei” în Bucureşti şi deschide mai multe expoziţii personale în capitala Franţei. Locuieşte şi lucrează timp de aproape 30 de ani la Paris, fără a avea contact direct cu arta plastică din ţară, deşi opera lui a marcat deschiderea unui drum în pictura românească. Opera sa cucereşte admiraţia unanimă a criticilor de artă din România, care îi consacră studii substanţiale, cronici şi articole elogioase.
Opera lui Pallady se află sub semnul formei pure, spirituale, al frumuseţii şi simplităţii, dezideratele ei având originea în cultura sa elevată. Preocuparea sa era aceea de a evoca un climat spiritual, principalul obiect al cercetărilor artistului, care se face remarcat de-a lungul întregii opere, indiferent de genul abordat. Peisajele lui Pallady sunt reprezentate în lumina blândă a apusului, având aceeaşi discreţie şi surdină rafinată ca şi celelalte tablouri. Preferinţa şi-a manifestat-o către peisajul orăşenesc, lăsându-se pătruns de atmosfera Parisului şi unele aspecte ale Bucureştiului vechi. Peisajul rural e mai puţin frecvent în opera sa, fiind ilustrat de pânze pictate la Bucium, străbătute de ”un sentiment discret şi de o uşoară melancolie.” (1)
Bucium este localitatea din împrejurimile Iaşiului de care se leagă o parte importantă a peisajelor lui Pallady, acesta petrecându-şi aici vacanţele timp de peste zece ani, până în 1919. După moartea din 1906 a bunicului său dinspre mamă, Basile Cantacuzino, cu care avea puternice afinităţi temperamentale şi apoi a tatălui său, Iancu Pallady, pictorul îşi cumpără, din ceea ce a moştenit, o vie la Bucium. În opera prezentă, Pallady nu evocă obiectele concrete pe care le observă, ci exprimă emoţia lăuntrică de care se umple în acest loc. Cerinţa sa de ordine se aplică şi asupra cadrului mai vast al peisajului, unde totul este simplu şi unitar: o casă cu ziduri albe în planul îndepărtat, umbrită de copaci înalţi, o bucată de pajişte în primul plan şi cerul redat în tonurile cenuşii ale înserării. În pictura lui Pallady, muzica, poezia şi culoarea se află mereu în corespondenţă, atmosfera de vagă tristeţe ce străbate peisajul ”Casa de la Bucium” reieşind din armonia culorilor stinse şi muzicalitatea elegiacă a umbrelor care cuprind scena.
1 Ionel Jianu, „Pallady”, p. 37
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
