102. Care cu boi la asfințit

Înscris într-un dreptunghi accentuat pe orizontală, acest peisaj de plein air cuprinde o scenă de gen cu personaje redate în cursul unui efort fizic, dar şi elemente animaliere, totul desfăşurându-se dinamic în întunericul prin care citim, de la stânga spre dreapta, silueta unui cioban şi apoi vitele de povară. Suişul dificil al atelajului cu boi pe malul râului se petrece la punctul final al înserării. Momentul înnoptării e marcat de o ultimă geană de lumină prezentă pe cer, temă picturală pe care Grigorescu o abordase în termeni similari, cu mijloace cromatice apropiate, în pânza Spionul, către 1878-1885. Dar tema înserării şi a imaginii naturii de după asfinţit preocupase întreaga Şcoală de la Barbizon și Grigorescu se exersase în acest sens în anii formaţiei sale franceze. Ulterior, preocupat ca şi impresioniştii de problema luminii, va aborda adesea motivul carelor cu boi pe înserat, fără a se opri însă la tema nocturnelor. Atât concentrarea efortului ce antrenează ciobanul şi animalele, cât şi paleta sobră, monocromă, întunericul ce învăluie imaginea conferă lucrării lui Grigorescu o remarcabilă tensiune emoţională. Prin raritatea tematicii nocturne, prin calitatea dramatică şi măiestria picturală a întregii elaborări, această lucrare datând din 1899, infirmă categoric ideea încetăţenită a perioadei albe ca fază lipsită de vigoare în ansamblul ei. (I.B.) Opera face parte din faza maturităţii sale artistice, când Grigorescu îşi restrânsese totuși paleta la tonalităţi luminoase, din cauza problemelor de vedere, sau poate din afinităţi cu simbolismul. Picturii nu îi lipsesc totuşi tonurile vii, tuşele spontane, largi şi fluide şi impresia de instantaneu. Culoarea este aplicată în tuşe largi, în strat gros, cu mişcări energice care construiesc rapid subiectul. Peisajul este reprezentat într-o atmosferă cvasi-nocturnă, în care lumina se înfiripă ici-colo, în contrast cu suprafeţele aproape întunecate, aflate în contrast valoric. Chiar dacă operele acestei perioade presupus albe sunt dominate de acorduri de alb, gri şi culori foarte luminoase, într-o paletă personală, pe care şi-a format-o printr-o îndelungată experienţă a picturii de plein-air, Grigorescu reușește să surprindă prin capacitatea de actualizare a motivului. Etapa de maturitate a creaţiei lui Grigorescu, considerată a fi cuprinsă între 1888 şi 1905, când a lucrat cu preponderenţă la Posada şi Câmpina, corespunde în parte cu “perioada albă”, care ar fi început odată cu agravarea bolii de vedere, în 1886-1887. Acesta este momentul în care iau sfârşit căutările sale stilistice, desfăşurate în nume­roasele sale călătorii în străinătate, şi se stabileşte în zona Văii Prahovei, regiune cu al cărei relief este în deplină consonanţă. Acolo are loc sedimentarea tuturor influenţelor şi experimentelor anterioare şi definirea personalităţii sale artistice profund originale. Tocmai această stabilitate stilistică este “răspunzătoare” de inovația în tratarea unui subiect mai mult decât abordat, în aceeași manieră în care în primii ani ai secolului XX, Grigorescu relua tema crenguțelor de cireș, pe care le picta cu aceeași vioiciune a pastei și a tonurilor cum o făcea cu decenii în urmă. În cazul unei teme ca cea a carului cu boi, abordarea inedită, într-o perioadă în care se presupunea că abilitatea de surprindere a efectului noctur îi lipsea maestrului, este explicabilă prin înțelegerea manierei picturale. Problemele de vedere nu puteau să îl împiedice pe Grigorescu să facă distincția între tonurile închise și cele deschise, tocmai de aceea întâlnim în planul apropiat o trecere nuanțată de la efectele cele mai închise, în negru și gri profund către dreapta pânzei, în care întâlnim tonuri diferite de verde și brun. În plus, abilitatea cu care pictorul menționează fugar cei doi ciobani prin treceri subtile ale pensulei pe suprafața de pictare, în aceeași paletă închisă, contrazice încă o dată imobilitatea stilistică a perioadei albe. Operele cu subiecte din viaţa zilnică a ţăranilor, realizate în această perioadă, sunt cele care i-au adus gloria de care se bucură. Carul cu boi este una dintre cele mai reprezentative imagini pentru satul românesc impuse de Grigorescu şi totodată unul dintre cele mai cunoscute subiecte ale artei sale. Repetarea în numeroase rânduri a temei carului cu boi nu diminuează spontaneitatea tratării temei, pe care Grigorescu o compune în prezenţa subiectului său, în atmosfera şi lumina permanent schimbătoare, lucrând precum impresioniştii, a căror lecţie a dus-o mai departe în întreaga sa creaţie.(C.C.)

References

BOURET, Jean, „L’École de Barbizon et le paysage français au XIXe siècle” , Genève, Editions Ides et Calendes. HORGA, Ioan, „Şcoala de la Barbizon”, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1990 OPRESCU, George, „Nicolae Grigorescu. Maturitatea şi ultimii ani”, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1970 POMARÉDE, Vincent et al., „L’École de Barbizon. Peindre en plein air avant l’impressionnisme”, Paris, RMN, 2002 SCHILERU, Eugen, „Impresionismul”, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1978 VLAHOUTZA, A. , „N. I. Grigoresco. Sa vie et son oeuvre”, traduit en roumain par Léo Bachelin, Bucarest, Socec &Cie, 1911

Dimensions

height 30 cm, custom 79,5x30

Description

ulei pe pânză, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Grigorescu, (18)99

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.