2. Ecoul (nr. 1)

Dumitru Chipăruș, născut în România în 1886, a devenit cunoscut drept unul dintre cei mai reprezentativi sculptori ai stilului Art Deco. În 1909 a plecat în Italia, pentru a studia în atelierul sculptorului Raffaello Romanelli, iar în 1912 a ajuns la Paris, unde s-a înscris la cursurile de la Ecole des Beaux Arts, la clasa lui Antonin Mercie şi Jean Boucher. Primele sculpturi ale lui Chipăruş au fost expuse la Salonul francez din 1914. A început să folosească amestecul de bronz şi fildeş, tehnică denumită criselefantină, cele mai cunoscute lucrări ale sale fiind realizate între 1914 şi 1933. Stilul de maturitate al lui Chipăruş a început să se contureze în anii ’20, sculpturile acestei perioade remarcându-se pentru deosebitul lor efect decorativ. Printre subiectele predilecte erau lumea baletului rusesc a lui Serghei Diaghilev, personajele teatrului din Paris şi cele inspirate din primele filme, ilustrate într-o manieră stilizată, cu trupuri zvelte şi alungite, dar care erau fascinante prin mișcarea lor aproape mecanizată, așa cum apăreau ele prima dată pe peliculă. Opera sa a fost influenţată totodată și de interesul parizian pentru arta egipteană, apărut odată cu descoperirea mormântului faraonului Tutankhamon de către Howard Carter. Fascinația venea și din caracteristicile acestei arte, atât de diferite față de cele europene. Chipurile alungite și trupurile zvelte, dar și luxul cu care erau reprezentați faraonii și apropiații lor se potrivea stilului art deco urmărit de Chipăruș. Artistul nu a fost interesat de acuratețea istorică a reprezentării în cazul influențelor, dar a preluat din fiecare elemente pe care le-a topit într-un stil propriu. Tehnica criselefantină folosită și de vechii greci, cu materialele sale de consistență și culori diferite, ajuta în redarea realistă a carnației și texturii materialelor, dar era totodată și puternic decorativă. Dacă fildeșul era folosit pentru carnație, bronzul avea principalul rol decorativ, fiind folosit pentru veșminte și decorațiile lor, fiind astfel patinat cu ajutorul acizilor sau a oxizilor metalici, pictat și lăcuit în nuanțe puternice. În diverse variante de combinare a materialelor, motivul fetei cu scoică numit ”Echo”(Ecoul) este abordat de Chipăruș în maniera personală care l-a consacrat – folosindu-se de poziția personajului, cu trupul alungit, pentru a evidenția trăsăturile atletice, și de drapajul care coboară de pe umeri pe șolduri, pentru a realiza rafinate detalii ale texturii și coloritului acesteia. Scoica lipită de ureche, simbol al abundenței, dar și al fertilității amintind de figura mitologică a zeiței Venus, este folosită în accentuarea feminității, dar și ca motiv pentru a reda chipul personajului întors spre privitor.

References

SHAYO, Alberto, ”Chiparus – master of Art Deco”, Abbeville Press, 1993

Dimensions

depth 17 cm, height 27 cm, custom 65,5x27 adâncime: 17

Description

criselefantină (zinc poleit cu aur, repatinat, vopsit, bronz emailat, soclu ceramic), semnat pe soclu, în dreapta, D. H. Chipăruș

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.