56. Ciobănaș cu turmă de oi [1902]

Reîntors pe plaiurile românești, Grigorescu pregătea publicului său trei expoziții succesive, în anii 1900, 1901 și 1902, susținute la Ateneu, unde își expunea ca și mai înainte, încântătoarele sale motive pitorești. În urma expoziției din 1900, unde participa cu un număr de 180 de opere, Biroul Ateneului va propune guvernului să cumpere toate tablourile expuse și să se realizeze în onoarea maestrului, Galeria Grigorescu. Atenția criticilor de artă de asemenea va fi captivată de creația grigoresciană, William Ritter fiind unul din cei care va face cunoscută opera sa și dincolo de hotarele românești. În vara anului 1901 intenționa să facă o călătorie alături de acesta prin locurile sale cele mai dragi, pornind de la Fălticeni, spre Bucovina, Vatra Dornei, spre Agapia mult îndrăgită, Buzău, oprindu-se la Câmpina, locul unde își va petrece și ultimii ani. În anul 1902, Grigorescu va fi și mai prolific în crearea sa, expunând de data aceasta 319 de opere, surprinse de pe culmile Văii Siretului, Văii Buzăului, Văii Moșneagului, ori în preajma Ruinelor de la Văratec, motiv pentru care publicul său va rămâne frapat de vigoarea de care dădea dovadă. Îndrăgostit de frumusețile țării, Grigorescu se va duce peste tot pe unde inima sa îl va conduce, prin comune și prin văi, prin zone de munte de unde va surprinde frăgezimea tinerelor țărăncuțe și a ciobănașilor însoțiți de turmele de mioare, de verdele plaiurilor și de seninul cerului.
Mult îndrăgita Agapia, cu care artistul rezona într-un mod deosebit, era locul în care își zugrăvea primele ființe, sfinții care îmbracă și astăzi mănăstirea satului și de la care va păstra duioșimea personajelor sale. La Agapia va lega o frumoasă prietenie cu poetul Vlahuță, care îi va purta o prețuire adâncă întrucât amândoi împărășeau aceeași iubire pentru țăranul român și pentru tihna plaiurilor românești, prețuire confesată adesea în articolele sale și în corespondența personală. Palatul Funcționarilor, unde Vlahuță își avea și locuința, era înfrumusețat cu unul din ciobănașii lui Grigorescu, de priveliști precum Stradă la Vitré sau de portretul tatălui său, Părintele Nectarie Vlahuță. Dintre toate, ciobănașul îl încânta cel mai tare, confesându-i lui Grigorescu într-una din scrisori sentimentele trăite în momentele în care i se afla în preajmă: "Ce dulce și gânditor mă privește în momentul acesta ciobănașul d-tale. A, scumpe maestre, eu îți datoresc cea mai curată și cea mai statornică fericire a vieții mele. De câte ori, în ceasurile mele de singurătate, mă las gândurilor, cu ochii duși pe divina d-tale operă, fermecat ca de-o frumoasă aducere aminte din copilărie, ș-atunci simt că se petrece ca un miracol în adâncul sufletului meu, simt că se redeșteaptă în mine, sub binefăcătoarea putere a operei d-tale senine și nepieritoare, toată poezia tinereții mele, toată vechea dragoste de muncă, de viață, de eterna și infinita frumuseță a naturii" . În iulie 1902, aflat la Agapia, Grigorescu îi scria lui poetului că urma să plece la Buzău pentru o scurtă perioadă, după care aveau să se reunească în același loc. În această timp va realiza și proiectul de copertă al revistei Sămănătorul, periodic conceput de Vlahuță și Coșbuc cu un an înainte. Tot în acest an, realizează și Portretul Părintelui Nectarie Vlahuță, tatăl poetului, al cărui chip centenar "încadrat de o barbă mare, albă, exprimă o deplină împăcare cu rosturile lumii" . Prietenia dintre Vlahuță și Grigorescu va fi una foarte apropiată, de proporții sincere, drept urmare, în anul 1910, în semn de admirație, poetul îi va elabora o monografie prin care facea cunoscută arta unuia dintre cei mai îndrăgiți români, care și-a apropiat opera de frumusețea plaiului și a neamului românesc. Voioșia ciobănașilor sau a păstorițelor însoțiți de mioare și de cântecul vesel al fluierelor înfrumusețează opera grigoresciană într-un fel neasemuit. Întocmai o face și Ciobănașul colecției noastre, surprins într-o clipă de armonie dintre cer și pământul pe care stă întins, privind spre zarea locului căruia îi aparține. Umbra pe care o lasă pe câmpul pictat în nuanțe luminoase de verde atestă mărturia reală a existenței sale pământene dar și a celei atemporale pe care o străbate. O versiune feminină a Ciobănașului nostru este opera Păstorița, surprinsă într-o manieră de perspectivă similară, pe câmpuri verzi, cu ochii îndreptați spre aceeași zare familiară. (G.M.)

References

Valentin Ciucă, Pe urmele lui Nicolae Grigorescu, Ed. Sport-Turism, București, 1987
Alexandru Cebuc, Grigorescu, Ed. Monitorul Oficial, București, 2007

Dimensions

width 76.5 cm, height 27.5 cm, custom 76,5x27,5

Description

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu brun, "Grigorescu, (1)902"

Dating

1902

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.