Inițial, Dumitru Ghiață se va înscrie ca volunar în compania a V-a militară și va activa în cadrul farmaciei spitalului militar pentru îndeplinirea stagiului obligatoriu. Ulterior, va ocupa postul de preparator de medii la Institutul de seruri și vaccinuri condus de prof. Ioan Cantacuzino, locuind într-o încăpere a Institutului. Desfășoară o activitate artistică intensă în timpul său liber, ba chiar reușește să audieze și cursurile de istoria artei susținute de profesorul Al. Tzigara-Samurcaș. Doctorul Ioan Cantacuzino va surprinde, întâmplător, camera plină de picturi și desene a lui Ghiață și va deveni interesat de evoluția sa artistică. Debutul său expozițional are loc în anul 1912, la Ateneu, iar ulterior D. Ghiață începe să frecventeze atelierul lui Arthur Verona. La sugestia acestuia, Ministerul Instrucțiunii Publice îi va oferi pictorului-discipol o bursă de studii în străinătate. Dumitru Ghiață va ajunge la Paris, acolo unde va descoperi, colindând muzeele, operele marilor maeștri. Revine în țară în anul 1915 și participă la Expoziția Artiștilor în Viață, prilej sub care va lega o strânsă prietenie cu Jean Al. Steriadi. Spirit meditativ, deloc orientat spre emfază, Ghiață va extrage, cu o luciditate pragmatică, motive picturale semnificative din cele mai comune împrejurări.