La București, Ion Jalea va studia sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. Își va însuși acum caracterul național abordând subiecte inspirate din basmele și mitologia românească: Sfarmă-Piatră, Strîmbă-Lemne ș.a. Va ajunge mai apoi la Paris, unde va studia cu Paul Landowski și Henri Bouchard. La Paris, Ion Jalea va simți nevoia să se îndepărteze de preceptele academismului și va prefera, în schimb, arta sensibilă a lui Rodin ori Bourdelle. Deși rezultatele excepționale ale travaliului său creator nu lasă loc de îndoială cu privire la măiestria sa artistică, Primul Război Mondial îl va marca profund pe sculptor, secerându-i brațul stâng și totodată unul dintre principalele instrumente ale muncii. Perioada războiului se va transpune tematic și în arta sa – va sculpta chipuri de soldați și întreg tumultul luptei – operele din această perioadă fiind veritabile schițe de front. Demonstrând o deosebită atenție asupra detaliilor, Ion Jalea își ia răgazul necesar pentru a studia anatomia personajelor sale și pentru a reda, în chip veridic (voit exagerat uneori, sub influența lui Bourdelle) trăsăturile predominante.