Debutul în arta plastică se va produce, la Ștefan Popescu, în calitate de autodidact, în timp ce în paralel desfășoară o prolifică activitate de institutor. Va urma cursuri specializate abia în 1893, când pleacă la München pentru a se înscrie la Academia de Arte, acolo unde va studia desenul sub îndrumarea lui Nicolaos Gysis. În timpul liber realizează copii după marile capodopere de la Pinacoteca Veche pe care le expune în vitrinele diverselor librării. Se va înscrie ulterior și la cursurile de pictură ale academiei din capitala Bavariei și va beneficia de burse din partea unor mecena români. La finele studiilor se va alătura mișcărilor expoziționale din străinătate, dar și din țară, iar în anul 1904 deschide o expoziție personală la galeria Bernheim Jeune & Fils din Paris. Începând cu anul 1914 se stabilește definitiv în țară și preia drept motiv pictural recurent îndeosebi sud-estul țării și Balcicul mult iubit de artiștii vremii.