Chiar dacă a avut o carieră îndelungată, anii comunismului nu au fost cei mai benefici în moștenirea ce ne-a fost lăsată de pictorul Adam Bălțatu. Totuși, calitatea indiscutabilă a creației sale îl recomandă și îi certifică prezența în rândul celor mai importanți artiști autohtoni, în special în ceea ce privește postimpresionismul românesc. După mai multe călătorii de studiu efectuate în Italia, Adam Bălțatu revine în anul 1921 la Huși, unde se va stabili o perioadă îndelungată în calitate de profesor de desen. Va avea ocazia, începând cu acest moment, să întreprindă numeroase exerciții plastice și va transcrie, cu precădere, frumusețea și nostalgia peisajului românesc. Peisagist înfocat, Bălțatu a creat în cea mai mare parte a carierei într-un regim cromatic specific, fiindu-i deseori alipite etichete poetice datorită calității lirice a paletei sale.