În 1902, când debuta cu o primă expoziție personală, Arthur Verona era deja un artist realizat, matur, fiind ofițer în armata austriacă, cursant al Academiei de Artă din München, prezent în primul val de artiști ce pictează la Baia Mare, alături de Simon Hollósy, student la Academia Julian din Paris, dar și membru fondator al Tinerimii Artistice. Cu studii realizate la München sau Paris, după obiceiurile vremii, Arthur Verona se familiarizează așadar cu arta occidentală, cu Renașterea, dar și cu pictura clasică. Deși se declară un admirator avid al picturii în plein-air pe care o realizează Nicolae Grigorescu, artistul va poseda o înclinație deosebită pentru pictura de atelier, de aici provenind și numeroasele sale naturi statice. Verona s-a afirmat în epocă drept un foarte bun portretist, după cum susținea critica vremii. Opera sa va evolua, în consecință, de la busturile dedicate Principesei Maria către picturi murale sau fresce în locații precum palatul colecționarului Ioan Kalinderu, palatul Gheorghe Cantacuzino, Capela Castelului Bran ori plafonul Scării Voievozilor din Palatul Regal.