În anul 1906, Carol Hübner se stabilește la Brașov alături de familia sa, așadar în epicentrul vieții culturale germane de la început de secol XX. Începe să prezinte primele sale înclinații artistice în gimnaziu, încurajat fiind de profesorul său de desen. În anul 1926 va merge la Berlin, în plin avânt al expresionismului și al Noii Obiectivități. La întoarcerea sa în România, își va continua studiile la București, acolo unde, cu ajutorul unei burse, al activității de pictor decorator și al celei de ilustrator, va reuși să își regleze situația financiară. Inspirat de realitatea cotidiană, Hübner își construiește opera din portrete, peisaje sau naturi statice cu flori. Se va întoarce la Brașov în anul 1932, urmând ca în 1933 să deschidă aici prima sa expoziție personală. Ecourile demersului său se vor face resimțite prin cronici elogioase în publicații precum Kronstadter Zeitung. Moștenind datele necesare devenirii sale artistice de la mătușile sale care activau în domeniul muzicii: Selma și Helene; și de la unchii care practicau, de asemenea, arta plastică: Emil și Ernst Honigberger, Carol Hübner va puncta excelent continuitatea culturală a centrului artistic brașovean, alături de alți colegi ai generației sale: Hans Eder și Mattis-Teutsch.