Cu studii superioare desăvârșite la București sub îndrumarea lui Ion Lucian Murnu, Constantin Baraschi și Boris Caragea, George Apostu se va stabili, în anul 1983, la Paris, acolo unde îi este încredințat un atelier de creație. Ca discipol al lui Brâncuși dovedește un fin spirit de observație și dedică mult timp analizei tehnicii și modalităților de lucru ale maestrului său. George Apostu va demonstra un parcurs profesional liniar, cu tematici bine stabilite încă de la începuturi. Sculptează preponderent în lemn sau piatră și se inspiră din motive tradiționale românești. Apetența sa pentru gustul arhaic se va transpune într-o încifrare complexă de simboluri sacre în operele sale. George Apostu creează o lume a simbolurilor, un univers oniric în care expresivitatea troițelor rustice este transcrisă sub forma unor figuri umane, subjugând astfel întreaga forță a artei populare românești.