Îmbinând suprarealismul contemporan cu influențele artei renascenciste nordice, artistul Georges Mazilu devine creatorul unei picturi executate cu măiestrie, în cadrul căreia facem cunoștință cu personaje misterioase, enigmatice, suprinse în stări contemplative sau încremenite în realitate. Trăsăturile distincte ale artei sale, precum absurdul și grotescul puteau fi remarcate încă din anii de studenție (Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București). Urmărind originea compozițiilor sale, acestea reprezintă construcții abstracte, concepute de artist treptat în imagini emblematice. Împiedicând logica să intervină, artistul transformă formele construite în figuri. De aici procesul evoluează la crearea unei atmosfere ce întregește lumea personajelor sale, reflectând complexități și realități psihologice interdependente. Întreaga compoziție gravitează în jurul personajelor, care nu sunt niciodată reproduceri ale unor ființe existente, ci sunt construcții conturate în detaliu pornind de la imaginația artistului. Lucrările sale sunt expuse în Franța, SUA, Canada sau Olanda și se află în mai multe muzee sau colecții private.