Opera Georgetei Năpăruș își are rădăcinile într-un veritabil univers folcloric, în care împrumuturile din sfera fantasticului ori cele din expresionism sunt remarcabile. Cromatica debordantă ne-o indică pe pictorița modernistă care își va asuma, de la un anumit punct, utilizarea obiectelor de tip ready-made și o tehnică mixtă. Debutul său expozițional se va produce în anul 1959, la București, însă artista va participa și la expozițiile de artă românească organizate la Budapesta, Novi Sad, Zagreb, Tel Aviv sau Moscova. Meritele deosebite ale Georgetei Năpăruș au fost distinse cu Premiul revistei Arta (în 1968 și 1970), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici (1966) sau Premiul Trienalei de la Sofia (1982).