Geta Brătescu este prima artistă căreia i-a fost dedicată o expoziție personală în cadrul pavilionului României în cadrul Bienalei de la Veneția, în anul 2017. Adeptă a avangardei, Geta Brătescu abordează arta multidisciplinar și se exprimă prin pictură, grafică, colaj, asamblaj sau performance. Artista deține o dublă specializare, în artă și în litere, iar în tinerețe a studiat simultan cu George Călinescu, Tudor Vianu și Camil Ressu. Artista va oscila constant între suprafața pânzei și cea a hârtiei, lăsând în urma sa și o importantă operă scrisă. Aceasta din urmă se va divide între jurnale, cercetări și proză, vizând atât gândurile sale despre artă, cât și gânduri și impresii pe care artista le consemnează în călătorii. Cu o abordare eclectică, Geta Brătescu își va alege drept materii primordiale penelul, foarfeca și hârtia. Indiferent de rezultatul final, întreaga sa operă se reduce la desen, la geometria și la dansul formelor. Chiar și în pictură, artista decupează compoziția, lucrează fragmentat, divide elementele și le îmbină ulterior într-o succesiune neașteptată, creând practic un fel de colaj plastic. Putem vorbi despre o coregrafie executată din încheietură, susținută de dexteritatea mâinii și încheiată prin strămutarea penelului din vârful degetelor. Atelierul devine astfel un spațiu sacru, indiferent că vorbim despre spațiul fizic propriu-zis sau despre un lăcaș al minții în care artista își desfășoară exercițiile imaginare. Geta Brătescu își va dezvolta continuu procedeele tehnice și va reveni adesea asupra autoreprezentării. Își găsește sursele de inspirație în arta antică sau în texte ori personaje precum Medeea, Esop, Faust sau Mutter Courage. Artista operează de-a lungul întregii sale cariere atât cu textul, cât și cu imaginea; iar forma de expresie literară va substitui, uneori, imaginea.