Hans Mattis-Teutsch își va asuma de-a lungul timpului atât ipostaza de artist, cât și pe cea de teoretician și critic. În calitatea sa de pictor, sculptor și grafician va colabora cu mai multe publicații și mișcări de avangardă, dintre care amintim revista ”Contimporanul” (alături de Victor Brauner, Max Hermann Maxy sau Marcel Iancu), revista brașoveană ”Das Ziel” ori gruparea berlineză ”Der Sturm”. Aceasta din urmă a marcat îndepărtarea lui Mattis-Teutsch de arta figurativă și apropierea cu pași timizi, dar siguri, de arta abstractă. Ca student al pictorului Arthur Coulin va deprinde învățăturile Jugendstilului, stil pe care îl va aprofunda odată cu plecarea sa la München. În traversarea Berlinului și a Parisului va asimila principalele caracteristici ale mișcărilor artistice care îi vor ghida întreaga operă. Se va apropia de preceptele decorativismului la Școala din Budapesta și va asimila treptat capacitatea de abstractizare. Admirator al lui Picasso, Chagall ori Franz Marc, inspirat de simfoniile coloristice ale lui Kandinsky, Hans Mattis-Teutsch își va însuși un tip de dinamism futurist în care compozițiile sale debordează de energie. Întâlnirea cu artiştii avangardişti din Paris, în 1906, cu Brâncuşi şi Alexander Archipenko, frecventarea expoziţiilor lui Gaugain şi Cézanne aveau să îi influenţeze categoric limbajul artistic. Operele sale tridimensionale se vor afla întotdeauna în tandem cu dezvoltările figurative şi cromatice din pictură.