Numele lui Horia Bernea este profund legat de ”Școala de la Poiana Mărului”. Istoria sa se juxtapune cu istoria așezării rurale, iar anii petrecuți aici în copilărie îl vor convinge să revină la maturitate în satul care i-a servit drept leagăn. Artistul a fost personalitatea centrală a grupului care se reunea adesea să picteze în mica localitate din apropierea Brașovului. Preluând modelul internațional al Școlii de la Barbizon sau al celei de la Fontainebleau, Poiana Mărului s-a dovedit a fi prolifică pentru creația artiștilor care obișnuiau să își așeze șevaletul pe dealurile sale. Această întâlnire cu spațiul natural va contribui la geneza seriei dedicată Grădinilor. Horia Bernea descifrează, prin intermediul picturii, incertitudinile esențiale ale cotidianului și abordează cu o pricepere matematică seriile dedicate naturii. Creația sa se raliază atât noului realism, cât și expresionismului conceptual. Organizată metodic, opera sa cuprinde de asemenea cicluri inspirate de credințele și valorile personale ale artistului, cum ar fi coloanele, turlele de biserică ori praporul. Ciclul dedicat acestui subiect: praporul – marcaj al infinitului – surprinde încercarea lui Horia Bernea de a aborda metodic, spiritual și științific propria sa artă. În anul 1990 Horia Bernea punea bazele Muzeului Țăranului Român, muzeu pe care l-a și condus până la sfârșitul vieții sale, în anul 2000. Cu studii în domenii variate, atât din segmentul uman, cât și din cel real, artistul demonstrează prin tematicile abordate o deosebită putere de sinteză a planului natural și a celui arhitectural.