Cu o creație ce răzbate dincolo de stiluri sau încadrări ermetice, opera lui Iosif Iser apropie indiscutabil arta românească interbelică de cea franceză. Urmând exemplul epocii, după studiile efectuate la București Iosif Iser va lua drumul Münchenului și al Parisului. La Paris ajunge în anul 1908, când se înscrie la Academia Liberă Ranson. Își continuă aici activitatea de grafician începută în țară și colaborează cu publicații precum ”Le Témoin” și ”Le Rire”. Pătrunde acum în interiorul societății artiștilor francezi, se împrietenește cu Derain și Brâncuși și ajunge în cercul artistic de la Bateau-Lavoir, care avea în centrul său personalitatea lui Picasso. La Paris participă la numeroase expoziții colective consacrate, precum ”Salon des Tuileries” ori ”Salon d’Automne”, iar în anul 1925 deschide prima sa expoziție personală în Franța, la galeria Devambez, sub auspiciile căreia aduce în fața publicului francez plaiurile Dobrogei. Studiile realizate în occident i-au facilitat artistului român întâlnirea cu operele marilor maeștri ai artei universale. Va prelua, astfel, în execuția lucrărilor sale, particularitățile unor artiști precum Paul Cézanne, André Derain, Théodore Rousseau sau Othon Friesz. Întâlnirea cu filonul dobrogean va rămâne, însă, în orânduirea operei sale, drept o experiență formatoare. Vrăjit de misterul orientului și sedus de abundența exotică a peisajelor, va călători în repetate rânduri la Constanța, Mangalia sau Turtucaia, dar și la Balcic sau pe malul Bosforului. Va dedica o lungă perioadă de timp studiului tradițiilor și obiceiurilor minorității turce de la malul Mării Negre. Din aceeași temă picturală se va naște mai târziu seria odaliscelor, serie ce îl va consacra drept cel mai renumit creator al operelor de influență orientală.