Considerat un continuator al lui Andreescu, Grigorescu sau Luchian, Jean Alexandru Steriadi îmbrățișează transformările și particularitățile vieții cotidiene și le reflectă în opera sa. Forța sa de expresie va depăși însă orice sugestii provenite de la maeștrii români. Din școala müncheneză, artistul preia noțiunile teoretice, particularitățile tehnice și apetența pentru realism, în timp ce de pe băncile școlii pariziene va pleca însoțit de noțiunile necesare desfășurării planurilor de lumină și valorificării paletei cromatice. Începuturile operei lui Steriadi sunt legate de pictura de mari dimensiuni, de reprezentarea scenelor din viața cotidiană și de panoramări ale forfotei și tumultului din porturile prin care trece. Va iniția și promova saloane de grafică și va excela și în acest gen. Activitatea sa artistică se va îmbina prolific cu activitatea didactică. Între 1924 și 1928, va activa ca pedagog la Academia de Arte Decorative. În aceeași perioadă, va efectua studii libere cu elevii doritori în atelierul său din Muzeul Kalinderu. Tot în 1928, va deveni profesor de pictură la Școala de Arte Frumoase din capitală. Complementar acestor activități, cariera sa se va extinde și către rolul de custode al Muzeului Theodor Aman, dar va conduce, de altfel, și Muzeul Kalinderu.