Atras de pictura lui Nicolae Grigorescu, ucenicit în preajma mentorului și prietenului Jean Al. Steriadi, influențat de cerebralitatea lui Cézanne, dar și de logica construcției lui Derain, Lucian Grigorescu este văzut astăzi drept unul dintre reprezentanții de seamă al unui postimpresionism de factură autohtonă. Operele lui Lucian Grigorescu sunt surprinse adesea en plein-air şi redau cu fidelitate mediul exterior, concentrându-se, ce-i drept, mai degrabă pe moment şi atmosfera degajată decât pe formă sau linie. De la căldura atelierului, a interioarelor ori a naturilor statice, pictorul evoluează către spațiul exterior, către natura debordantă și peisajele citadine, sau către înșiruirea nesfârșită a clădirilor din piatră cu acoperișuri colorate. Povestitor al Balcicului, el însuși personaj insolit al locurilor, Grigorescu a fost atras de peisaj, în special de cel urban, în care nu uită să integreze întotdeauna factorul uman.