Filonul tradițional și basmul vor reprezenta firul roșu ce leagă întreaga operă a Magdalenei Rădulescu. Resursă inepuizabilă în imaginarul său creator – copilăria – revine recurent în tematica populară din pânzele sale. Aceasta a locuit, succesiv, la Constanța și Galați, plasamente geografice sub protecția cărora a avut șansa să intre în contact direct cu dansurile și costumele orientale, dar și cu tătarii și odaliscele pe care le vom întâlni mai târziu în lucrările sale. După absolvirea studiilor, realizate în bună parte dincolo de hotare, artista va pătrunde în intimitatea lumii teatrale, fapt ce se va concretiza printr-o suită de portrete dedicate unor actori consacrați ai vremii, dar și prin realizarea unor decoruri pentru teatru. Parcurgând așadar mai mult decât sporadic în lumea spectacolului, Magdalena Rădulescu va prelua și alte motive drept epicentul operelor sale. Ciclul tematic dedicat dansului se va dovedi a fi revelator pentru ritmurile cromatice exuberante și pentru coregrafia tușelor care susțin melodicitatea în surdină a tablourilor cu dansatori. Fie că vorbim de hore ori călușari, ansamblurile coregrafice propuse de artistă devin exponente prin profunzimea semnficațiilor și a mesajelor codificate în mișcările încremenite în timp. Distingem, așadar, recurența dansatorilor populari, costumele și pălăriile specifice unor anumite genuri de dans, dar și detaliile ce fac trimitere la tradiții și spiritualitate.