Născut pe meleaguri dunărene, într-un mic orășel portuar, Nicolae Dărăscu va prelua în opera sa atmosfera solară și plenitudinea naturii de care a fost întotdeaua înconjurat. Artistul va dedica, așadar, o serie de lucrări în care surprinde vasele pescărești, casele mici cu grădini bogate, piețele încărcate sau întinderile nesfârșite de albastru. A studiat în cadrul Școlii de Belle Arte din București cu Ipolit Strâmbu și cu G.D.Mirea, apoi a urmat cursurile Academiei de Beaux-Arts din Paris. Ajuns la Paris, la Academia Julian, lucrează în atelierul lui Jean Paul Laurens și împrumută din paleta și modul de așezare al tușelor de la maestrul său. În frenezia și tumultul capitalei franceze va vizita muzee, colecții și expoziții care îl ajută să pătrundă în profunzimea estetică a curentelor artistice. Va dezvolta acum o pasiune pentru opera lui Monet și va aprofunda totodată înclinația către pointilism. Cu toate acestea, principala lecție a luat-o în fața șevaletului, în natură. Cultivat, mereu interesat de inovație, a fost mereu la curent cu experimentele și noutățile vremii. Astfel se apropia la începutul secolului XX de tendințele neoimpresioniste popularizate de creația lui Signac sau călătorea încă din 1910 la Veneția, descoperind sursa unor cicluri picturale ce îl vor face celebru.