Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profesor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut drept ”pictorul copiilor”, datorită portretelor pe care le-a realizat avându-i drept inspirație pe cei trei copii ai săi (Irina, Catrina și Petru) dar și pe ”Fiica pădurarului”, ”Fiica clovnului”, pe Nineta Gusti ori pe ”Katiușa lipoveanca”, Nicolae Tonitza pătrunde în sufletul micilor sale modele și reușește cu iscusință să le expună întreaga psihologie în opera sa. Primul contact al lui Nicolae Tonitza cu arta a avut loc în Bârlad, oraşul său natal, unde în 1895 are o profundă revelație artistică văzând un desen de-al lui Nicolae Vermont expus în vitrina unei librării. Ajunge mai apoi la studii la Iași, în cadrul Școlii Naționale de Belle-Arte, urmând ca mai apoi să își îndrepte atenția către unul dintre locurile preferate de artiștii români în epocă: Balcicul. Tot la Iași îl va cunoaște și pe Ștefan Dimitrescu, alături de care va lega o strânsă prietenie și alături de care va pune bazele celebrei societăți artistice: Grupul Celor Patru, care îi avea în componența sa și pe Oscar Han și Francisc Șirato. Nicolae N. Tonitza va continua să picteze și să compună texte critice de-a lungul vieții sale, fiind prezent la numeroase manifestări artistice colective ale vremii.