Vermont va ajunge să studieze la Școala de Arte Frumoase la doar 15 ani, la clasa lui Theodor Aman. Sub îndrumarea lui Theodor Aman și-a desăvârșit desenul și a învățat tehnica gravurii, devenind unul dintre cei mai reputați graficieni ai generației sale. La Școala de Belle Arte din București i-a avut colegi pe Ștefan Luchian, Constantin Aricescu și Fritz Storck, alături de care a participat la manifestările secesioniste ale Independenților sau ale Tinerimii Artistice. Va reuși să plece la studii la München cu ajutorul cumnatului său, Ventura, și va rămâne acolo vreme de opt ani. În boemia bavareză deprinde tehnica desenului și a compoziției, tehnică pe care o va perfecționa neîncetat pe tot parcursul vieții. Din München îi trimite constant lui Ventura lucrări pe care acesta le duce, la rându-i, către expozițiile de la Cercul Artistic ori Salonul Oficial. Prin lucrările sale, Nicolae Vermont a demonstrat o preocupare deosebită față de soarta oamenilor din zona rurală, însă a ilustrat adesea și lumea orașului, meseriași sau muncitori. A redat cu aceeași intensitate atât bucuria zilelor de sărbătoare și a horelor de la sat cât și ipostaze ale muncii. În opera sa, el urmărește obținerea de efecte psihologice prin organizarea compozițională și trece, succesiv, prin particularitățile impresionismului german și ale celui francez.