Influențat de școala pariziană, dar și de structurile neoclasicismului autohton, Theodor Aman își va împărți cariera între pictură și pedagogie, fiind un respectat didact și organizator al vieții artistice până către finalul vieții. Dincolo de renumele de făuritor de Școală de Arte, Aman a fost un artist polivalent, casa-muzeu lăsată moștenire patrimoniului național fiind mai mult decât grăitoare în acest sens. Decorat cu pictură murală și sculptură proprie, atelierul lui Aman ne dă măsura valorii celui ce a fost primul profesor al școlii moderne românești de pictură. În creația artistului identificăm adesea transcrieri ale curților interioare, cu precădere ale grădinii sale care întregea în trecut spațiul casei devenită astăzi muzeu. Curtea cu spațiile sale verzi, cu arbori înalți și iarbă verde, măsuțele și scaunele, poarta sau statuile ne introduc adesea în atmosfera intimă a vieții pictorului. Bogate în detalii, peisajele lui Aman păstrează nota socială – marcă proprie a stilului artistului. Artistul se va distinge, de asemenea, și în postura de director al Pinacotecii din București, va realiza desenul pentru coroana regelui Carol I, iar în timpul șederii sale la Paris va participa aproape neîntrerupt la Saloanele Oficiale organizate acolo. ”Primul artist român modern”, așa cum l-au caracterizat criticii, Theodor Aman va oglindi în tablourile sale un stil de viață aristocratic reprezentativ sfârșitului de secol XX.