La București, Vasile Popescu va studia cu Frederic Storck, Dimitrie Paciurea sau G.D. Mirea. Debutul său artistic va fi marcat de călătoriile de studiu în care va lucra o serie de peisaje alături de Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Francisc Șirato, îndeosebi în zona Balcicului. Pătrunderea în mediul academic parizian îi va fi facilitată de obținerea unei burse. La Paris, va fi atins de influența fovismului, va adopta o paletă mai luminoasă și va începe să utilizeze arabescurile și linia sinuoasă. Își însușește așadar o direcție postimpresionistă în pictură, caracterul liric al operei sale amintind, pe alocuri, de tablourile lui R. Dufy. Deschide prima sa expoziție personală în anul 1924 la Ateneul Român și continuă apoi să participe la principalele manifestări expoziționale locale. Se alătură grupării Tinerimea Artistică, dar expune și în cadrul Saloanelor Oficiale de la București ori la Saloanele de Toamnă organizate la Paris.