Victor Brauner este una dintre cele mai marcante figuri ale mișcării de artă suprarealiste din România. De-a lungul timpului, s-a afirmat atât în ipostaza de pictor, cât și ca sculptor sau poet. Fire libertină, deși va urma cursurile mai multor instituții (absolvă școala primară la Viena, liceul la Brăila și frecventează cursurile Școlii de Arte Frumoase și pe cele ale Academiei Libere de Pictură din București), nu le va duce până la capăt, bizuindu-se mai degrabă pe vocația proprie. Va fi atras de dadaism, artă abstractă și expresionism, bazele cunoștințelor sale fiind cultivate chiar în familie (este fratele etnomuzicologului Harry Brauner și al fotografului Teddy Brauner). În România va lega prietenii cu personalități reputate precum Gellu Naum, Gherasim Luca, Sașa Pană, Ion Minulescu sau Ilarie Voronca; alături de acesta din urmă va înființa revista ”75 HP”, unde va expune pentru întâia oară conceptul de pictopoezie. Victor Brauner va colabora, de asemenea, și cu alte reviste de avangardă naționale, spre exemplu ”Contimporanul” sau ”Unu”. Se stabilește la Paris în anul 1930, acolo unde îl cunoaște pe Brâncuși. Prima sa expoziție personală din capitala Franței va fi prezentată de André Breton. Tot la Paris îi întâlnește pe Alberto Giacometti și Yves Tanguy. Celebru pentru pictura sa premonitorie, după cum artistul însuși avea să mărturisească făcând referire la autoportretul său din 1931, Brauner va prelua din pasiunea tatălui său pentru spiritism și o va converti într-un deosebit tip de magie pe care o va imprima operei sale.