Bibliografie

OPRESCU, George, “M.W.Arnold”, Ed. Meridiane, București, 1967 “M.W.Arnold”, Muzeul de Artă al R.S.R., catalog de Georgeta Peleanu, București, 1970

ulei pe carton, 37 x 27 cm, semnat ilizibil dreapta jos, cu brun, m.w.arnold

Informații documentare

Proveniență: colecţia M.C., Bucureşti. Pe verso, etichetă de participare în expoziţia “M.W. ARNOLD ÎN COLECŢII BUCUREŞTENE”, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2002-2003

Max Arnold este unul dintre cei mai relevanți realizatori de acuarelă pe care atmosfera artistică românească i-a cunoscut în perioada interbelică, perioadă care coincide în totalitate și cu activitatea pictorului dispărut în 1946. Coleg de generație cu reprezentanții modernismului moldovenesc, asemeni lui Băeșu sau Bălțatu, Arnold s-a detașat de o etichetare regională datorită dispoziției pentru călătorie, pe care, începând cu 1920, o va practica până la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial. Italia, Franța, nordul Africii și Orientul Apropiat, Spania sau Grecia vor fi parcurse de artist începând cu 1920, iar după doi ani petrecuți în Marea Britanie (1938-1939), Max Arnold încheie seria călătoriilor cu un prim sejur venețian. Chiar dacă acuarela a reprezentat tehnica cea mai apropiată, în special în cazul operelor realizate în “pelerinaje”, uleiul nu a lipsit, ci a avut calitatea de a întări un crez artistic coerent pe parcursul întregii cariere. Opera picturală a lui Arnold este caracterizată în principal de o aplecare conștiincioasă asupra modalităților multiple de reprezentare a figurativului și chiar dacă uneori creația sa se îndreaptă spre tente expresioniste, maniera de pictură ne îndreptățește să îl afiliem unui curent plein-air-ist, relevant în contextul anilor interbelicului. În ceea ce privește temele abordate, peisajul ocupă locul privilegiat, însă notele de pitoresc, insolitul sau spectacularul nu sunt omise de imaginarul conceput de Arnold. În aceste categorii regăsim și portretistica, influențată în cea mai mare măsură de subiectele orientale, întâlnite de pictor atât la Balcic, în anii ‘30, cât și în călătoriile în Egipt, Palestina sau Iran (1927-1929). În “Tătăroaică cu batic galben” recunoaștem tipicul ulei practicat de artist, o manieră spontană, influențată parcă de tehnica acuarelei, dar care nu omite să puncteze forma, ci dimpotrivă, o accentuează prin vigoarea pastei. Opera este încărcată de o vibrație cromatică excepțional mănuită atât prin compunerea veșmântului, dar mai ales prin contrastarea acestuia cu nuanțele teroase folosite în marcarea fundalului și a carnației personajului. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.