43. Icoană pe glajă, ”Deisis”, zugrav Nicolae Furnică, Brașov, 1827, raritate absolută, provine din colecția avocatului Constantin Vișinescu
Preț de pornire
EUR 500
Adjudecat
EUR 2.250
Sesiune
Mar, 9 decembrie 2025 18:00
Dimensiuni
width 63 cm, height 69.5 cm
Descriere
tempera și foiță de aur pe glajă, ramă băițuită și vopsită, cu șforț
Informații documentare
Valentina Popa, în articolul său ”Contribuții la cunoașterea picturii din Țara Oltului”, publicat în ”Revista Muzeelor și Monumentelor. Muzee, 1981, nr. 9”, menționează că piesele provenind din acest centru sunt întâlnite doar în partea vestică a Ţării Oltului, în special în jurul satului Comăna de Sus (Părău, Grid, Veneţia de Jos, Comăna de Jos) și sporadic în zonele învecinate, cum ar fi Rupea și Ţara Bîrsei. Astfel, pe baza acestei arii de răspândire, putem deduce că Neculae Furnică a activat într-un sat estic al zonei Făgărașului. Știm că, în perioada cuprinsă între prima jumătate a secolului XVII și începutul secolului XIX, în satul Comăna de Sus a existat o glăjărie de unde zugravii își procurau materia primă. Până la descoperirea icoanei semnate, icoanele din acest centru erau atribuite regiunii Făgăraș-Rupea, fiind recunoscut și ca centru Comăna de Sus în literatura de specialitate. Tot aici a fost identificată o parte din creația și viața acestui zugrav, precum și o icoană datată 1831. Astfel, putem presupune că Neculae Furnică a activat ca zugrav între sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX și că a fost iconarul ”necunoscut” contemporan cu Gheorghe Părău. Icoanele realizate de Neculae Furnică sunt, de obicei, de dimensiuni medii (45x40 cm), cu o compoziție simplă. Desenul este naiv, fiind ușor observabile stângăciile, iar contururile sunt limitate la liniile esențiale ale temei pictate. Paleta cromatică este redusă la câteva culori: alb, roșu, albastru și verde. Zugravul folosește tonuri pure: roșul pentru veșminte, alb pentru fețe și mâini, iar negrul pentru contururi. Fondul icoanelor nu conține elemente decorative sau arhitecturale, fiind de obicei albastru, cu stețute roșii și/sau negre, iar personajele se remarcă astfel foarte bine. Personajele sunt redată frontal, în echilibru compozițional, acoperind aproape întreaga suprafață a sticlei. Rama și capacul sunt realizate din lemn de brad, cu o grosime de patru-cinci centimetri. Așadar după cum afirma și Elena Băjenaru în ”Icoane si iconari din Țara Făgărașului”: ”compoziții, lipsa oricărui element arhitectural, cromatică restrânsă, ne îndreptățesc să afirmăm ca aceste piese au fost realizate de un iconar din nord stabilit aici, în zona Făgărașului.” (M.B.)
Lot.notes
datat, semnat și localizat, central, pe tron, cu negru: ”Cu c[h]eltuiala D. Nicoliță Stinge 1827” și ”zugravită de Neculae Furnică”.
Provenienţă
Constantin Vișinescu s-a născut în anul 1920 la Constanţa. Între 1930-1937 urmează cursurile Colegiului ”Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, iar în anul 1938 este admis la două facultăţi: Drept, Litere şi Filosofie. La sfârşitul anului 1940 este trimis pe frontul de est împotriva URSS, unde va lua parte la luptele pentru eliberarea Basarabiei. În 1943 este rănit şi declarat invalid de război. Ignoră această situaţie şi pleacă în continuare pe front. În 1944 cade prizonier şi este trimis în lagărul Wosnesensk pe Bug, de unde, împreună cu alţi trei camarazi, evadează şi ajunge în ţară unde este arestat de trupele de ocupaţie sovietică, pentru dezertare. Parchetul militar constată însă că nu există temei legal pentru trimiterea sa în judecată şi este eliberat. Ca avocat stagiar a lucrat în biroul lui Istrate Micescu şi apoi în biroul lui Ion Valjan. În 1951, fiind avocat al apărării în procesul sioniştilor de la Bucureşti, este arestat de Securitatea regimului. După o lungă anchetă, este trimis în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde este eliberat în 1954. După eliberare își reia activitatea juridică şi în 1972 primeşte din partea guvernului Republicii Federale Germane decoraţia ”Das Verdist Kreuz” pentru merite juridice. În 1990 înfiinţează Asociaţia Culturală de Prietenie România-Israel. În anul 1996, Preşedinţia României îi acordă ”Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial” pentru servicii militare aduse statului român.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Dimensiuni
width 63 cm, height 69.5 cm
Descriere
tempera și foiță de aur pe glajă, ramă băițuită și vopsită, cu șforț
Informații documentare
Valentina Popa, în articolul său ”Contribuții la cunoașterea picturii din Țara Oltului”, publicat în ”Revista Muzeelor și Monumentelor. Muzee, 1981, nr. 9”, menționează că piesele provenind din acest centru sunt întâlnite doar în partea vestică a Ţării Oltului, în special în jurul satului Comăna de Sus (Părău, Grid, Veneţia de Jos, Comăna de Jos) și sporadic în zonele învecinate, cum ar fi Rupea și Ţara Bîrsei. Astfel, pe baza acestei arii de răspândire, putem deduce că Neculae Furnică a activat într-un sat estic al zonei Făgărașului. Știm că, în perioada cuprinsă între prima jumătate a secolului XVII și începutul secolului XIX, în satul Comăna de Sus a existat o glăjărie de unde zugravii își procurau materia primă. Până la descoperirea icoanei semnate, icoanele din acest centru erau atribuite regiunii Făgăraș-Rupea, fiind recunoscut și ca centru Comăna de Sus în literatura de specialitate. Tot aici a fost identificată o parte din creația și viața acestui zugrav, precum și o icoană datată 1831. Astfel, putem presupune că Neculae Furnică a activat ca zugrav între sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX și că a fost iconarul ”necunoscut” contemporan cu Gheorghe Părău. Icoanele realizate de Neculae Furnică sunt, de obicei, de dimensiuni medii (45x40 cm), cu o compoziție simplă. Desenul este naiv, fiind ușor observabile stângăciile, iar contururile sunt limitate la liniile esențiale ale temei pictate. Paleta cromatică este redusă la câteva culori: alb, roșu, albastru și verde. Zugravul folosește tonuri pure: roșul pentru veșminte, alb pentru fețe și mâini, iar negrul pentru contururi. Fondul icoanelor nu conține elemente decorative sau arhitecturale, fiind de obicei albastru, cu stețute roșii și/sau negre, iar personajele se remarcă astfel foarte bine. Personajele sunt redată frontal, în echilibru compozițional, acoperind aproape întreaga suprafață a sticlei. Rama și capacul sunt realizate din lemn de brad, cu o grosime de patru-cinci centimetri. Așadar după cum afirma și Elena Băjenaru în ”Icoane si iconari din Țara Făgărașului”: ”compoziții, lipsa oricărui element arhitectural, cromatică restrânsă, ne îndreptățesc să afirmăm ca aceste piese au fost realizate de un iconar din nord stabilit aici, în zona Făgărașului.” (M.B.)
Lot.notes
datat, semnat și localizat, central, pe tron, cu negru: ”Cu c[h]eltuiala D. Nicoliță Stinge 1827” și ”zugravită de Neculae Furnică”.
Provenienţă
Constantin Vișinescu s-a născut în anul 1920 la Constanţa. Între 1930-1937 urmează cursurile Colegiului ”Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, iar în anul 1938 este admis la două facultăţi: Drept, Litere şi Filosofie. La sfârşitul anului 1940 este trimis pe frontul de est împotriva URSS, unde va lua parte la luptele pentru eliberarea Basarabiei. În 1943 este rănit şi declarat invalid de război. Ignoră această situaţie şi pleacă în continuare pe front. În 1944 cade prizonier şi este trimis în lagărul Wosnesensk pe Bug, de unde, împreună cu alţi trei camarazi, evadează şi ajunge în ţară unde este arestat de trupele de ocupaţie sovietică, pentru dezertare. Parchetul militar constată însă că nu există temei legal pentru trimiterea sa în judecată şi este eliberat. Ca avocat stagiar a lucrat în biroul lui Istrate Micescu şi apoi în biroul lui Ion Valjan. În 1951, fiind avocat al apărării în procesul sioniştilor de la Bucureşti, este arestat de Securitatea regimului. După o lungă anchetă, este trimis în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde este eliberat în 1954. După eliberare își reia activitatea juridică şi în 1972 primeşte din partea guvernului Republicii Federale Germane decoraţia ”Das Verdist Kreuz” pentru merite juridice. În 1990 înfiinţează Asociaţia Culturală de Prietenie România-Israel. În anul 1996, Preşedinţia României îi acordă ”Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial” pentru servicii militare aduse statului român.