9. Pudica

Periodizarea operei lui Theodorescu-Sion făcută în monografia Doinei Schobel menționează ca ultimă etapă cea cuprinsă între anii 1931 – 1939, caracterizată de Nicolae Tonitza ca fiind ”eminamente coloristică.” Dacă registrul tematic este redus datorită problemelor de sănătate, din punct de vedere stilistic opera pictorului fluctuează din nou spre tehnica impresionistă, punând accent pe acordurile cromatice. Scenele de interior devin un subiect des întâlnit în lucrările sale, fiind o perioadă fertilă pentru tematica naturilor statice cu flori. Este reluată și tematica țărănească, căreia i se aplică noile tehnici impresioniste. Reîntoarcerea la modernitatea ”practicată” în primii ani când după contactul cu Parisul trecuse prin toate curentele revoluției moderne de la art-nouveau la fovism, nu este o noutate în ceea ce îl privește pe Sion, cunoscut ca un perpetuu experimentator după același model francez atât de pregnant. Portretul a fost o preocupare constantă a operei sale, încă din momentele de căutare de la începutul studiilor, fie că e vorba de portetele de țărani din zona natală a Pianului de Jos – Ion Pușcă, Plăeșii, Ioana Ursu, mama sa ori de cele ale apropiaților – profesorul Vintilă Dem. Mugur, pictorița Lola Schmierer Roth, Lucreția Daria Silion, cumnata sa, ori a Mariei Mihăilescu, prima sa soție. Cu aceeași ușurință a finului observator, Sion se folosește de trăsăturile tehnice ale stilului abordat pentru a reda chipurile, de obicei surprinse frontal sau din profil, privind dincolo de receptor. De la portretele din perioada anilor 1911 – 1919, în care lucra în faze marcate de domnia cromatică a unei singure culori (faza verde, faza albastră), portrete emfazate de contururi și modulări ale pastei tipic expresioniste sau în posturi romantice ori simboliste, cum este cel al Lolei Roth numit ”Floare albastră” trece spre cele echilibrate din faza de maturitate a anilor 20, cum este portretul Luciei Popovici-Lupa cunoscut sub numele ”Pe gânduri”, lucrare echilibrată cromatic prin acorduri de roșu – ocru, violet – verde. În perioada 1920 – 1930, Maria Mihăilescu, prima sa soție, îi servește drept model pentru portrete, de la cele satirice din grafică la cele de șevalet, în ulei. Încă din lucrarea ”Profil,” din 1929, în care model i-a fost Elena Theodorescu-Sion, cea de-a doua soție, ea însăși pictor, încep să fie vizibile caracteristicile stilistice folosite în anii 30 – dispar contururile agresive ce delimitează masele de culoare compactă, apar nuanțele ce se topesc una în alta creând armonii de valori tonale diferite. Doina Schobel precizează în dreptul portretului Elenei că ”va corespunde tipului de frumusețe feminină preferat de Sion în ultima perioadă de creație; timp de zece ani o va picta atât în portrete cât și în compoziții de grup.” În 1931, la expoziția personală de la Palatul Universul expune lucrările ”Romanță” și ”Tulpanul înflorat” în care revine cu măiestrie la influențele constructiviste ori simboliste. Modelul pentru cea dintâi este Elena ca și în lucrarea din 1932, în care este surprinsă pe gânduri, compoziția fiind armonizată de încadrarea mesei și a fundalului decorat bogat. Resursele stilistice folosite în Portretul prezentat, ca și filiația cu lucrarea ”Fotoliul verde”, indică apartenența lucrării ultimei perioade de creație. Nuanțarea carnației și linia abia schițată, caligrafiază portretul unei femei ce privește provocator spre receptor. Multitudinea ipostazelor în care a fost redată Elena Thedorescu contribuie la atribuirea acestui portret ca fiind al ei. Culoarea este cea care definește forma, linia fiind folosită doar pentru a delimita anatomia modelului. Tușele largi, ce se aseamănă cu cele acuarelate, sunt alternate cu tușe mici, de factură impresionistă, pentru a accentua elemente de detaliu cum ar fi părul sau pentru a sugera volumul umărului și a spatelui. Pentru aceasta se folosește și de ”valorația albului colorat de reflexe și ridicat la gradul de dominantă” spre sfârșitul anilor 30. Senzualitatea este subliniată de privirea piezișă și de buzele roșii care se desprind din tonalitățile aproape monocrome ale tabloului. Ambele sunt redate cu ajutorul liniilor grafiate cu pensula, care contribuie deopotrivă la desprinderea modelului de fundalul neutru.

Bibliografie

PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967 SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

Dimensiuni

width 33 cm, height 41 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, în ideogramă, cu negru, T.

Informații documentare

Lucrarea provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție preluată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.