24. Fata cu ghimpele [sfârșitul anilor '30]

Principala valoare estetică care poate fi observată în statuaria lui Corneliu Medrea este valența monumentală, care răzbate și caracterizează întreaga sa expresie artistică. Sculptura de mici dimensiuni va purta astfel mantaua unei viziuni globale, perspectivale, round-bosse-ul devenind excelența unei materialități voluptoase. Biografia artistului ne îndreptățește să considerăm monumentalul drept primă alegere în devoalarea materialului în formă, amintind faptul că prima instituție didactică valoroasă pe care Medrea a urmat-o se axa pe studiul artelor decorative. În jurul lui 1905 artistul ajungea la Budapesta unde se înscria la Școala Superioară de Arte Decorative, având profesori pe Matray, Maron și Ligety, frecventând și atelierul sculptorului Zala. În 1910 Medrea obținea diploma cu certificatul „emitent” de la Școala Regală ungară și începea astfel lunga carieră, ce se va lansa cu adevărat după terminarea Primului Război Mondial. Înclinarea față de arta monumentală l-a condus în special către compoziții alegorice sau istorice, sub influența cărora a creat atât monument, cât și basorelief(“Dragoș Vodă și zibrul”-basorelief, „Monumentul ceferiștilor” în colaborare cu Jalea, „Monumentul Zburătorilor Români” sau „Făt-Frumos”-basorelief). În operele de mici dimensiuni Medrea a rămas tributar, în proporție covârșitoare, figurativului uman- portretul, compoziții cu țărani și nudul devenind principalele teme abordate. Dacă în cazul primelor două categorii putem aminti opere reprezentative ca bustul lui Barbu Delavrancea, Coșbuc, sau al lui Victor Hugo, sau compozițiile “Refugiata”, “Copilul cu broască”, în cazul nudului intrăm în sfera liricului, unde imaginația și spiritul creator sunt eliberate de normă sau dogmă. În aceste opere întâlnim un Medrea preocupat exclusiv de robustețea fizică a trupului uman, de calitatea musculară tradusă tocmai în acea monumentalitate severă oferită formelor umane. Senzualitatea nu este însă exclusă, chiar dacă nudurile impresionează prin “carnalitate” excesivă, ci este exprimată sintetic, înțelegând nudul ca un omagiu adus fizicului în conexiunea sa cu universul din care se extrage. Astfel tenta erotică este eliminată, lăsând loc unei interpretări nobile a simplei existențe umane. Torsurile feminine ale lui Medrea nu trebuie să traducă ad-literam forma, ci amintesc de o existența primordială, dintr-un univers matriarhal, așa cum se relevă majoritatea sculpturilor. Una dintre cele mai relevante realizări ale acestui discurs plastic, “Ghimpele”, a fost imaginată de Medrea către finalul deceniului patru al secolului trecut, când a lucrat în gips și marmură câteva variante impresionante. Cioplită în marmură, opera de față prezintă o țărancă în nud, care, într-o poziție ghemuită, încearcă să își scoată ghimpele înfipt în picior. Poziția nudului determină o tratare amplificată a formelor ce se deslușeșc, în contradicție cu cele ce sunt înghițite de blocul de marmură. Rotunjimile devin evidente, iar volumele sunt armonios dispuse astfel încât privirea în ronde-bosse să exprime din orice unghi impresia vitalității. (I.P.)

Bibliografie

MIHALACHE, Marin, “Cornel Medrea”, Ed. Meridiane, București, 1972

Dimensiuni

depth 21 cm, height 41 cm, custom 32,5

Descriere

marmură albă, semnat pe plintă, în faţă, C. MEDREA

Informații documentare

Proveniență: colecţia Balcica și Constantin Măciucă, achiziționată în anii’ 70. Etichetă de participare în expoziţia “Valori artistice reprezentative din colecţii bucureştene”, Muzeul Naţional de Artă, 2002.

Datare

sfârșitul anilor '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.