2. Spaime [1991]

Cu o predispoziție pentru latura dramatică a existenței, Corneliu Baba a explorat de-a lungul parcursului său artistic singurătatea ființei umane și obsesiile ce se nasc din lipsa unui refugiu lumesc. Corneliu Baba a considerat întotdeauna că omul poartă pecetea unei universalități cu care se naște și pe care nu o poate trăda. Astfel, pictor crescut în Est, Baba a afirmat că ”șansa picturii sale a fost tocmai ghinionul de a trăi în Est”. Trăind viața cu solemnitatea unei rugăciuni nescrise, și explorând pictura cu îndârjirea unui ecou, Baba s-a adâncit în sentimentul fatalist că totul este pulbere și deșertăciune, fapt pe care l-a redat în fiecare operă pe care a creat-o. Ciclul ”Spaimelor”, alături de cel dedicat ”Regilor nebuni”, a reprezentat lepădarea artistului de tensiunile supraindividuale, devenind, totodată, o experiență aproape filosofică, mijlocită doar de pânză și meșteșug. Seria, dedicată spaimei și terorii universale, a fost compusă în perioada anilor ‘70-’90, urmărind trei fire distinctive ale inspirației creatoare. Impresionat de lumea conturată de Francisco Goya, Corneliu Baba creează un univers inspirat de haosul nocturn, aducându-i un omagiu lui Goya printr-un studiu al spaimelor din 1987, care are ca subtitlu ”Omagiu lui Francisco Goya”. Pe lângă inspirația de factură culturală, Corneliu Baba a redat, în opera sa, o trăire colectivă, generată de cutremurul din 1977. Una dintre operele din ciclul ”Spaimelor” este intitulată, explicit, ”Cutremur” . Surprinzând printr-o aglomerarea de trupuri și chipuri, o trăire ce se propagă vertiginos, figurile lui Baba sunt epuizate de un freamăt constant, plurivalent, ce se adâncește asemenea unei prăpăstii subconștiente. Disperarea colectivă propagă abrutizarea ființei, omul pierzându-și identitatea într-un amalgam transfigurat de culoare și oroare. Alături de aceste două repere, se poate adăuga și experiența personală pe care a trăit-o artistul la bătrânețe. Spaima resimțită în nopțile lungi din apropierea sfârșitului vieții, conturează substratul acestui ciclu faimos, care s-a întins pe o perioadă de aproape 20 de ani. În acel preambul al nopților, a declarat însuși artistul, a luat naștere cosmohaosul ”Spaimelor” sale. Lucrarea de față, intitulată ”Spaime”, făcută în apropierea sfârșitului vieții artistului, în anul 1991, întruchipează figurile unor oameni schimonosiți de această teroare intrinsecă, în care Baba și-a găsit propriul ”exil interior”. Cromatica operei este apăsătoare și densă, având ca nuanță predominantă roșul englez, alături de oranj, ocru și brun. Corneliu Baba scria, în confesiunile sale, despre ”Spaimă” că ”este o lume ce aleargă bezmetică, fără țintă, urmărită parcă de un coșmar”

Bibliografie

ȘUȘARĂ, Pavel, “Corneliu Baba. Un pictor din Est?“, Monitorul Oficial, București, 2013 MUSCALU ALBANI, Maria, “Corneliu Baba“, Editura Institutului Cultural Român, București, 2008

Dimensiuni

width 34.5 cm, height 37 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu negru, ”Baba, (19)91”

Datare

1991

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.