352. Caimacamul Constantin Cantacuzino (1793 - 1877) [cca. 1820]

Constantin Cantacuzino se năștea la București în 1793, în familia clucerului Iordache Cantacuzino și a Mariei Cantacuzino (născută Pârșcoveanu). Tatăl acestuia era cantacuzin de a patra generație, urmaș pe linie masculină al lui Drăghici Cantacuzino (1630-1667), Mare Paharnic și Mare Spătar al Țării Românești. Constantin Cantacuzino va intra rapid în dregătoriile muntenești, având mai multe funcții (agă, ispravnic, vornic). A fost vel agă al Bucureștiului între 1828 și 1830, așadar în perioada ocupației rusești și în preajma implementării Regulamentelor Organice. S-a regăsit în Comisia pentru înfrumusețare a orașului și tot în acea perioadă s-a preocupat de proiecte de administrare a capitalei Țării Muntenești. Relația sa cu puterea protectoare și aderarea la politica lui Pavel Kiseleff aveau să îl propulseze în fruntea unor dregătorii importante: Mare postelnic, Mare Logofăt (1839), toate funcțiile culminând cu numirea în septembrie 1848, după înfrângerea Revoluției, drept Caimacam al Țării Românești. În 1815 se însura cu Zoe Slătineanu, alături de care a avut 4 copii. Singura fiică a acestora, Alexandrina, născută în 1835, avea să devină soția lui George Manu, viitorul general, primar al Bucureștiului, prim ministru și ministru de interne. Constantin Cantacuzino devenea în 1848 unul dintre cele mai importante personaje în cadrul Revoluției pașoptiste din Țara Românească, fiind numit Caimacam (locțiitor al Domnitorului), prin consensul Țarului și al Sultanului. Căimăcănia sa a fost însă de scurtă durată și, chiar dacă fusese decorat cu cele mai înalte însemne imperiale în cadrul tratatului de la Balta Liman - 1 mai 1849 - era destituit în iunie 1849, moment în care domnitor devenea Barbu Dimitrie Știrbei. Portretul de față îl înfățișează pe Constantin Cantacuzino într-o vestimentație după moda orientală, tipică pentru începutul secolului al XIX-lea. Chiar dacă moda europeană intrase deja în spațiul românesc, până către perioada Regulamentelor Organice (1831) marea parte a boierimii românești va folosi moda orientală, de sorginte turcească. Cantacuzino, chiar dacă era un boier de rang mijlociu (nu pentru mult timp) - la 1813 era serdar- pozează în hainele cele mai prețioase și scumpe, evidențiind în acest fel statutul său. Pe cap nu poartă ișlic, ci un fel de turban - tarabolos - un șal de stofă înfășurat în jurul capului. Anteriul albastru este prins la brâu cu un taclit (șal, de cașmir cel mai probabil), în care stă prinsă o bijuterie. Straiele roșii (caftanul) indică faptul că la vremea aceea Constantin Cantacuzino se regăsea în garda domnească, fapt foarte probabil, având în vederea statutul de serdar. Atenția autorului la detalii este evidențiată de grija cu care redă calitatea și decorațiile hainelor, a bărbii și expresiei faciale. Găitanele, ceaprazurile și bumbii de aur, detaliile florale de pe cele două șaluri, inelul și bijuteria prinsă în taclit, decorațiile - se observă Ordinul rusesc Sfânta Ana de la gât - trădează un pictor înzestrat, capabil să redea întocmai bogăția vestimentară și statutul modelului său. (I.P.)

Bibliografie

LĂCUSTEANU, Grigore, "Amintirile colonelului Lăcusteanu", Polirom, Iași, 2015
MANU, Constantin, "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907

Dimensiuni

width 67.5 cm, height 84.5 cm

Descriere

ulei pe pânză

Informații documentare

Opera este reprodusă în catalogul "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907 la cat. 62, cu descrierea: "Constantin Cantacuzino, Mare-Vornic și Caimacam al Țării Românești. (Tatăl Doamnei Alexandrina George Mano). Portret în uleiu din anul 1815, în casa Generalului George Mano". Opera este inventariată în catalogul "Galeria Națională", Muzeul de Artă al R.P.R., E.S.P.L.A., București la pag. 16, cat. 41. Opera este reprodusă în catalogul "Pictura românească în imagini", Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Editura Meridiane, București, 1970, la pag. 108. Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2369 din 22.05.2014.

Lot.notes

Pe verso, număr de inventar Muzeul Național de Artă al României, PN GG 1541.

Datare

cca. 1820

Provenienţă

colecția caimacamului Constantin (Costache) Cantacuzino (1793 - 1877); colecția gen. George Manu (1833 - 1911); colecția Constantin G. Manu (1871-1959); 1948, gestiunea Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 1541; din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G.Manu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.