35. Mica Bogdan-Pitești [cca. 1909]

Camil Ressu s-a remarcat într-un moment esențial pentru evoluția artei moderne româneșți, ca o voce proaspătă și îndrăzneață. Având în vedere condițiile societății din acea perioadă, Ressu și-a concentrat activitatea artistică pe glorificarea țărănimii, definindu-și un stil de pictură inconfundabil. Tablourile sale reprezintă frânturi ale vieții rurale, în cea mai pură formă. Unul dintre momentele de cotitură ale carierei strălucită a lui Ressu are loc în 1908, când, prin intermediul lui Nicolae Petrescu-Găina, îl cunoaște pe colecționarul-mecena Alexandru Bogdan-Pitești. Acesta devine imediat fascinat de intrigantul artist și-l invită să lucreze în atelierul său, unde Ressu începe să-și definească stilul. Urmează ca în fiecare vară până în 1913 să lucreze la Vlaici, județul Olt, îndrăgindu-i arta bogată în expresivitate, de la troițele pictate de la margine de drum, până la ineditele icoane tărănești cu forme distorsionate. În luna aprile a anului 1910, Ressu organizează prima sa expoziție prin “Tinerimea Artistică”, compusă din 5 peisaje pictate la Vlaici. Momentul este cât se poate de oportun iar Ressu demonstrează un admirabil talent decorativ și un sentiment artistic deosebit. În anii următori, continuă să expună la Tinerimea Artistică numeroase compoziții pictate la Vlaici iar succesul său nu întârzie să apară. Extrem de relevant pentru viziunea artistică a lui Camil Ressu este articolul său din “Viața Socială”, unde își conturează, de data aceasta în cuvinte, manifestul pentru o nouă inspirație picturală, având ca fond imaginea lumii rustice și o concepție sinceră, uneori naivă. Indiferența sa față de frumusețea academică amintește de arta lui Cezanne. Ressu respinge rigorile artei culte și o propune pe cea populară, ca o trăire nemijlocită. De aceea, arta sa va trebui mereu înțeleasă “din interior”, începând cu procesul în sine prin care frânturile de viață capătă expresia artistică. Multitudinea de particularități ale personajelor sale, țăranii, face din acestea un adevărat stereotip. De la chipurile obscure cu figuri aforme și nedefinite, privirile ce redau o nevrolnică resemnare și dinamismul firesc al gesturilor, Ressu creează o colecție care debordează de noblețea naturală a unui subiect atât de îndrăgit în epocă. Tabloul “Femeie în peisaj“ (titlu popular în epocă) surprinde perfect aspirația pictorului spre o artă bazată pe emoție. Expresia de pe chipul femeii identificată ca fiind Alexandra Bogdan-Pitești, soție a binefăcătorului lui Ressu, nu trădează niciun fel de duioșie, însă debordează de forță interioară. Despre această Alexandra se știe din scrierile vremii că, ulterior a fugit de la conacul din Vlaici, nu doar cu un nou iubit ci și cu o parte din colecția lui Alexandru Bogdan-Pitești. Cadrul aspru al tabolului e completat de cele mai crude culori separate prin linii și forme negre.

Bibliografie

COSMA, Gheorghe, "Camil Ressu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967 ENESCU, Theodor, "C. Ressu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984

Dimensiuni

width 40 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, C. Ressu

Informații documentare

Opera a participat la Expoziția Retrospectivă Camil Ressu, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1981-1982 și este menționată și reprodusă la cat. 2, respectiv pag. 110. Opera este reprodusă în "Camil Ressu", Theodor Enescu, Ed. Meridiane, București, 1984 la cat. 106.

Lot.notes

Etichetă de participare în Expoziţia Retrospectivă Camil Ressu, Muzeul Colecţiilor, Bucureşti, Februarie-Aprilie 1982.

Datare

cca. 1909

Provenienţă

colecția Alexandru Bogdan-Pitești.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.