otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Pictor și grafician de renume internațional, Arthur Segal a rămas în istoria artei (și a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieții, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă. Artistul se formează în efervescența mediului artistic german, în ultimele decenii din secolul al XIX-lea și primii ani din secolul al XX-lea, ocupându-se cu rigurozitate de pregătirea profesională. A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, şcoala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr și colonia artistică de la Dachau (şcoala liberă de pictură Neue Dachau). În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr. După terminarea studiilor se apropie de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expozițiile acestei grupări. Din 1910 s-a implicat în formarea Noii Secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud și Nietzsche. Între 1910 și 1912 Segal va expune alături de grupul format din Max Pechstein, Ernst Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Hans Arp, Paul Klee, Egon Adler, Rudolf Hellwag în Germania, Elveția și Ungaria. Lucrarea ”Festival la Berlin”, realizată în perioada de apogeu a Noii secesiuni se înscrie în registrul tematic favorit al expresioniștilor, care s-au raportat permanent la metropola modernă. Artistul este preocupat de senzațiile intense, forțele conflictuale, dinamismul și contradicțiile Berlinului. Orașul, devenit recent capitala Germaniei după unificarea din 1871 era un oraș industrial în care ritmul vieții era totdeauna alert și adesea decadent. Segal observă efectul alienant al marelui oraș, reprezentând un moment în care individul se pierde în mulțime, depersonalizându-se. Mulțimea [neindividualizată] corespunde ideilor sale declarat comuniste, reprezentând coeziunea şi egalitatea non-ierarhică. Alături de lucrările expresioniste, Segal este preocupat simultan de mai multe direcții, experimentând pointilismul sau postimpresionismul. După Berlin, în perioada războiului Segal s-a îndreptat spre Zürich, unde s-a alăturat grupului dadaist de la Cabaret Voltaire. După experiența dadaistă, artistul s-a întors la Berlin, unde s-a alăturat revoluționarului Novembergruppe, alături de care a expus până în 1931. În 1923 a deschis și propria școală de artă (Charlottenburg, Berlin), care a funcționat până în 1933. Odată cu venirea la putere a naziștilor, Segal, aflat în imposibilitatea de-a mai lucra, a părăsit Germania optând pentru Palma de Mallorca și apoi Londra, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Pe tot parcursul vieții Arthur Segal a menținut legătura cu spațiul românesc. Deși nu era cetățean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetățenie prin constituția din 1923), în 1910 a trimis lucrări la Tinerimea Artistică și a deschis o expoziție personală la Ateneul Român. A susținut demersurile avangardiștilor de la București, fără să se implice vreodată activ în mișcarea artistică românească. (V.I.)
Bibliografie
”Arthur Segal, 1875-1944”, (catalog), Argon Verlag, Berlin, 1987
SANDQVIST, Tom, ”Dada Est – Românii de la Cabaret Voltaire”, Ed. ICR, 2010
Dimensiuni
width 19 cm, height 29 cm
Descriere
xilogravură, semnat și datat dreapta jos, în creion, A. Segal, 1912; stânga jos, în creion, Orig. Handdruck
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pictor și grafician de renume internațional, Arthur Segal a rămas în istoria artei (și a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieții, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă. Artistul se formează în efervescența mediului artistic german, în ultimele decenii din secolul al XIX-lea și primii ani din secolul al XX-lea, ocupându-se cu rigurozitate de pregătirea profesională. A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, şcoala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr și colonia artistică de la Dachau (şcoala liberă de pictură Neue Dachau). În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr. După terminarea studiilor se apropie de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expozițiile acestei grupări. Din 1910 s-a implicat în formarea Noii Secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud și Nietzsche. Între 1910 și 1912 Segal va expune alături de grupul format din Max Pechstein, Ernst Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Hans Arp, Paul Klee, Egon Adler, Rudolf Hellwag în Germania, Elveția și Ungaria. Lucrarea ”Festival la Berlin”, realizată în perioada de apogeu a Noii secesiuni se înscrie în registrul tematic favorit al expresioniștilor, care s-au raportat permanent la metropola modernă. Artistul este preocupat de senzațiile intense, forțele conflictuale, dinamismul și contradicțiile Berlinului. Orașul, devenit recent capitala Germaniei după unificarea din 1871 era un oraș industrial în care ritmul vieții era totdeauna alert și adesea decadent. Segal observă efectul alienant al marelui oraș, reprezentând un moment în care individul se pierde în mulțime, depersonalizându-se. Mulțimea [neindividualizată] corespunde ideilor sale declarat comuniste, reprezentând coeziunea şi egalitatea non-ierarhică. Alături de lucrările expresioniste, Segal este preocupat simultan de mai multe direcții, experimentând pointilismul sau postimpresionismul. După Berlin, în perioada războiului Segal s-a îndreptat spre Zürich, unde s-a alăturat grupului dadaist de la Cabaret Voltaire. După experiența dadaistă, artistul s-a întors la Berlin, unde s-a alăturat revoluționarului Novembergruppe, alături de care a expus până în 1931. În 1923 a deschis și propria școală de artă (Charlottenburg, Berlin), care a funcționat până în 1933. Odată cu venirea la putere a naziștilor, Segal, aflat în imposibilitatea de-a mai lucra, a părăsit Germania optând pentru Palma de Mallorca și apoi Londra, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Pe tot parcursul vieții Arthur Segal a menținut legătura cu spațiul românesc. Deși nu era cetățean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetățenie prin constituția din 1923), în 1910 a trimis lucrări la Tinerimea Artistică și a deschis o expoziție personală la Ateneul Român. A susținut demersurile avangardiștilor de la București, fără să se implice vreodată activ în mișcarea artistică românească. (V.I.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
