Bibliografie

Stela Ionescu, Constantin Suter, “Gabriel Popescu Expoziţie retrospectivă”, Muzeul de Artă al R S România, 1969 Dana Bercea, Liana Mateescu, “Repertoriul graficii româneşti din secolul al XX–lea”, lit. P, vol.V, Muzeul Naţional de Artă al României, Cabinetul de desene şi gravuri, Bucureşti, 1998. Eleonora Costescu, “Gabriel Popescu”, Bucureşti, ESPLA, 1955 (colecţia Maeştrii artei româneşti) George Oprescu, “Grafica românească în secolul al XIX lea”, vol.II, Ed. Fundaţiilor Regale, 1945. Emmanuel Bénézit, « Dictionnaire critique et documentaire des peintres, dessinateurs, sculpteurs et graveurs”, ed. Gründ, diverse ediţii.. Gaïte Dugnat et Pierre Sanchey, “Dictionnaire des graveurs, illustrateurs et affichistes français et étrangers (1673-1950)“, Tome quatrième Leq-P, Ed. L’Echelle de Jacob, Dijon MM

cărbune pe hârtie lipită pe carton, 45 x 39 cm, semnat şi datat dreapta jos,în cărbune, Gabr. Popescu, 1915

Dacă Theodor Aman a fost cel dintâi pictor al nostru care s-a impus şi prin mijloacele de expresie ale gravurii, aparţinând prin formaţie categoriei numite în epocă peintre graveur, Gabriel Popescu a fost primul artist român care s-a dedicat exclusiv acestei arte. După studii de inginerie la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, remarcat de profesorul său Gheorghe Duca pentru talentul la desen, obţine o bursă din partea Şcolii pentru a studia gravura la Paris. Din 1894 şi până în cursul anului 1900 va fi elev la Ecole des Beaux-Arts din capitala Franţei, în atelierul de gravură en taille douce condus de profesorul Jules Jacquet (1841-1913), învăţând în paralel gravura de medalie, dar şi pictura la Academia liberă Julian. A expus la Salonul din Paris în 1900 când este distins cu medalia de bronz, în 1904 şi 1907. La întoarcerea în ţară, după un răstimp când a funcţionat ca gravor la Fabrica de Timbre din Bucureşti, este admis în 1911 ca profesor de desen şi gravură la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti unde îl găsim până în anul 1932, exercitându-şi misiunea de fondator al catedrei de gravură. Tematica lucrărilor sale este împărţită între gravura de interpretare pe care o introduce în arta românească (Lupta de la Anghiari după Rubens, 1914; gravuri după Sfinxul de Dimitrie Paciurea ş.a.) şi gravura originală (Portrete, peisaje etc.) . Stăpânind cu măiestrie tehnicile clasice sau cele mai moderne ale gravurii, înarmat cu o ştiinţă subtilă a desenului ce se exprimă când prin picturalitate, când prin caracterul sculptural al formei, Gabriel Popescu evoluează spre o viziune simbolistă şi dincolo de răscrucea secolelor XIX –XX , intersectând astfel ecourile târzii ale acestui tip de sensibilitate în arta românească. Din 1907 începând, figurează ca membru asociat al Tinerimii Artistice, prezentând desene şi gravuri la majoritatea manifestărilor acestei asociaţii. A expus o selecţie retrospectivă alături de prietenul său de o viaţă Dimitrie Paciurea şi de Corneliu Medrea, in 1930, la Muzeul Aman. Muzeul de Artă a organizat în 1972, în sala Kalinderu a Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”, o expoziţie retrospectivă cu lucrări ale artistului păstrate în muzee şi la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, eveniment ce s-a desfăşurat concomitent cu deschiderea Casei-muzeu Gabriel Popescu de la Gura-Vulcănii (jud.Dâmboviţa), unde este reconstituit atelierul de gravură al artistului. (I.B.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.