83. Triptic veneto-cretan, ”Învierea Domnului, Ecce Homo și Răstignirea Domnului”, prima jumătate a sec. XVII, piesă rară, de colecție

După căderea Constantinopolului la 1453 sub ocupație turcească, o mare parte din zugravii fostului Bizanț s-au refugiat în insula Creta, continuând să picteze în tradiția școlii constantinopolitane. În același timp, o mare parte din locuitorii Constantinopolului, și nu numai, s-au refugiat la Veneția unde au întemeiat o comunitate distinctă grupați în jurul bisericii numită „ del Greci”. Stilul icoanelor cretane, pictate în tradiția bizantină, a supraviețuit până către finele secolului al XVI-lea. Ca urmare a influențelor curentelor artistice din Italia, pictura de icoane de tradiție bizantină va asimila treptat unele elemente de stil și de concepție, icoanele grecești pictate în această perioadă fiind numite generic veneto-cretane, Veneția, ca centru artistic, având un rol determinant în acest proces. Pictura tripticului prezintă trei momente din Patimile lui Iisus Hristos: Judecarea, Răstignirea și Învierea. Panoul central al tripticului se sprijină pe un postament pictat în prezent cu roșu și brun roșcat. Partea superioară se termină cu un fronton, pictat inițial cu motive vegetale, aproape complet distruse. Sub un arc în plin cintru, pe fond de aur este pictată scena Învierii Domnului de redacție catolică, diferită de Învierea ortodoxă, redată sub forma Coborârii lui Iisus la Iad și învierea lui Adam și a Evei. Astfel, în partea de jos a scenei este pictat mormântul gol, deasupra căruia Iisus Hristos, învingând moartea, s-a ridicat în glorie, înconjurat de nori ca o mandorlă, binecuvântând cu dreapta și cu stânga ținând steagul victoriei sale. În jurul mormântului gol, ostașii care îl păzeau sunt redați în poziții firești: unii încă sunt adormiți, unul speriat încearcă să se apere cu scutul, altul uimit de ce vede, nu știe ce să creadă. Corpul său nud, are un pagnus în jurul șoldurilor și peste umăr, o pelerină lungă, roșie, care fluturând, îi subliniază mișcarea sa avântată. Chipul Iui Iisus Hristos este pictat în tradiția picturii grecești impusă de Erminie, modeleul chipului fiind realizat prin suprapuneri de ocruri, de la ocru deschis, pentru părțile luminate, la ocru-brun și brun-verzui, pentru umbre, accentele de lumină fiind puse cu ocru-alb. La fel este modelat și trupul lui Iisus Hristos, precum și chipurile oarecum stereotipe ale soldaților care păzeau mormântul. În schimb, veșmintele specifice soldaților romani, cu platoșe și coifuri aurii cu penaje roșii, care sunt mai liber tratate, precum și atitudinile firești în care au fost aceștia pictați, consituie elemente de influență a picturii occidentale asupra picturii grecești tradiționale. La aceasta se adaugă o cromatică mai vie care strălucește pe fundalul de aur al panoului. Însă drapajul veșmintelor, realizat în cute unghiulare, ține încă de vechea tradiție; fondul icoanei și aureolele de aur sunt și ele conform tradiției picturii din secolul precedent. Pe panoul din stânga este pictată Judecarea lui Iisus. Acesta este înfățișat în picioare, desculț cu mâinile legate, adus de soldați cu sulițe, în fața judecății lui Pilat. De remarcat simplitatea veșmintelor lui Iisus, o tunică pictată cu violet deschis, cu faldurile mai liber tratate, care contrastează cu veșmintele strălucitoare ale soldaților, cu dominanță de roșu, verde și de auriul platoșelor și a coifurilor. Fundalul auriu, tipologia și modeleul chipurilor, sunt identice cu a personajelor de pe panoul central și țin încă de vechea pictură tradițională. Pe voleul din dreapta este redată scena Răstignirii Domnului, tema fiind tratată printr-o formulă simplificată, redusă la elementele esențiale, o formulă adecvată vechii școli de pictură grecească. Pe un fond de aur, având în fundal zidurile Ierusalimului pictate cu gri, Crucea cu Iisus răstignit formează axul de simetrie al scenei. La baza crucii, mormântul lui Adam ilustrat de un craniu, semnifică sensul Jertfei lui Iisus pe Cruce: prin moartea Sa, El a spălat păcatul originar al omenirii și i-a înviat la viața veșnică. Chipul lui Iisus mort pe cruce exprimă pacea și liniștea dată de împlinirea misiunii sale pe pământ, subliniindu-se prin aceasta latura Sa divină. Moartea Sa pe cruce este plânsă de mama sa, de Fecioara Maria, redată în picioare, în stânga crucii, într-o atitudine de durere stăpânită. Similar, în dreapta crucii, în picioare, în aceași atitudine de durere este pictat Sf. Ioan Teologul. Chipurile lor sunt similar tratate ca a personajelor mai sus analizate. De asemenea veșmintele lor sunt tratate după tipic, la fel și cromatica acestora, mai puțin chitonul Sf. Ioan Teologul, pictat cu violet deschis. Pe latura de jos a icoanei, pe un fond verde se mai poate descifra, cu greu, o inscripție de dedicație, a donatorului tripticului, scrisă în limba greacă, cu litere cursive, pictate cu negru. Transcriere cu caractere latine: „ Deisis tou doulou tou THEOU tou Gheorghiou” în traducere: „Ruga robului lui Dumnezeu, a lui Gheorghe ”.

Dimensiuni

width 66 cm, height 50 cm

Descriere

tempera și foiță de aur pe lemn

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.