Bibliografie

BREZIANU, Barbu, “Brâncuși în România”, Ed. Alfa, București, 2005

peniţă pe hârtie, 38 cm, 27,4, semnat dreapta jos, în peniţă, C. Brâncuşi; intitulat în jurul desenului, în peniţă, "PUPĂZĂ CU MOŢ CU CIOCU’N CURUEȚ"

Informații documentare

Proveniență: licitaţia Christie’s, 20 mai 2009, lot 18; din 2009 colecție privată bucureșteană de avangardă și artă contemporană. Doamna Margit Rowell a avut amabilitatea de a confirma autenticitatea acestei opere. Opera este proiect de ilustraţie pentru volumul de poeme “Plante şi animale.Terase” publicat de Ilarie Voronca la Paris, în 1929.

Legătura lui Constantin Brâncuși cu avangarda românească reprezintă o componentă indispensabilă în orice discurs ce amintește de mișcarea plastică și literară din perioada interbelică. Din capul locului este bine cunoscut faptul că sculptorul a fost un promotor al fenomenului avangardist în termeni generali. Afinitatea cu o mișcare omogenă, românească, nu vine decât să întregească statutul privilegiat pe care îl ocupa Brâncuși în epocă. Chiar dacă apropierea de arta românească era mediată în special de relația apropiată cu soții Storck, Brâncuși se va dovedi interesat mai ales de manifestările pur avangardiste, de îndată ce mișcarea lui Tristan Tzara avea să capteze atenția întregii lumi artistice. Interferența cu preceptele dadaiste va fi urmată de o legătură strânsă cu principalii promotori ai avangardismului românesc, concretizată prin colaborarea la principalele publicații de profil, începând cu 1924. “Contimporanul”, “Integral” sau “Unu”, periodice conduse de pictori și poeți avangardiști, vor elabora constant articole dedicate sculptorului, îi vor publica desene și sculpturi, toate acestea completând admirația reciprocă ce exista între mișcare și Brâncuși. Ilarie Voronca, unul dintre cei mai reputați scriitori interbelici, avea să aibă privilegiul de a cocheta cu atelierul și cu grupul restrâns de prieteni din jurul lui Constantin Brâncuși pentru aproape două decenii. Alături de Benjamine Fondane (B. Fundoianu), Voronca se expatriase, însă legătura cu România avea să fie constantă, cel puțin până în 1932, când gruparea de la “Unu” se dizolva. Prietenia dintre poet și sculptor reiese din corespondența celor doi, în care admirația celui dintâi pare să fi reglementat întreaga relație la una dintre un ucenic și un maestru, fapt lesne de înțeles. Însă respectul era cu sens dublu, fapt evidențiat de hotărârea lui Brâncuși de a ilustra în 1929 volumul de poezii ”Plante și animale. Terase”. Volumul cu desene de Brâncuși avea să fie singura incursiune a sculptorului în lumea ilustrației de carte, chiar dacă avea să mai realizeze un portret-frontispiciu lui James Joyce pentru unul din volumele sale. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.