131. Uric (hrisov de împroprietărire), emis de Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei, în al doisprezecelea an al domniei sale, Suceava, 19 februarie 6920 (1412), piesă muzeală, de colecție

”† Din mila lui Dumnezeu, noi, Alecsandru voievod, domn al Tări (Moldovei. Facem) cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi, că acest adevărat Roman diac, fiul lui (Stanislav) de la Neamț, a slujit mai înainte sfîntrăposaților înaintașilor noștri cu dreapta și credincioasă slujbă, iar astăzi ne slujește nouă cu dreaptă și credincioasă sluj(bă. De aceea), noi, văzând dreapta și credincioasă lui slujbă către noi, i-am miluit cu deosebită milă, i-am dat în țara noastră, Moldova, (două sate) pe Tazlăul Sărat, anume Doleștii și Leontinești, Aceasta să-i fie lui uric, cu tot venitul, în vecii vecilor, și copiilor și fratelui (său, Tudor), și copiilor lui, și celor dintâi cobortori ai lor, și nepoților lor, și strânepoților lor și răstrănepoților lor, în vecii vecilor. Iar hotarul (acestor sate) să fie de la Ardeoa, de la Tazlău, din apă, prin mijlocul plopilor, la marginea plopilor, o pivniță, de la pivniță drept la vârful dealului, o movilă, apoi, pe deal, (la un) păr, o movilă, de la acea movilă, peste pârâu, pe alt deal, o movilă, de la acea movilă, pe deal, de unde se întâlnește cu hotarul lui Cirță Stan, o mo(vilã), de acolo la hotarul lui Borzea, o movilă, de acolo drept la pârâu, la mal, o movilă, apoi, pe pârâu în jos, de la la Ignat drept pe câmp, mai jos de Cridă, (la) gura pârâului, apoi, în sus pe pârâu, la vârful dealului în jos, până în fața pivniței vechi. Acesta îi este tot hotarul. Iar la aceasta este credința (domniei) noastre, a mai sus-scrisului Alecsandru voievod, și credința copilor noștri, și credința boierilor noștri: credința panului Stanislav Rotompan, credința panului Mihăilaș, credința panului Oană vornic de Suceava, credința panului Vlad de la Siret și a fratelui său, pan Crîstea ceașnic, și credința panului Giurgiu de la Frătăuți, și credința panului Jiumetate Ion, credința panului Vlad vornic, credința panului Negru vornic, credința panului Șandrișor, credința panului Bratul Straovici, credința panului Vilcea, credința panului Spenea, credința panului lugșa, credința panului Iliaș, credința panului Procelnic Stoian, și credința panului Stan Bîrli(ci), și credința panului Domoncuș stolnic, credința panulu Olexa, credința panului Stan vistier, și credința panului Ureacle Petru și credința tuturor (boierilor noștri mol)doveni. Iar după viața noastră, cine va fi domn în țara noastră, sau din copiii noștri sau din frații noștri sau din neamul (nostru) sau orice, acela să nu le clintească dania noastră și întărirea noastră pentru ca le-am dat dreapta și pentru credincioasa lui sujbă. Iar pentru întărirea lor, am poruncit credinciosului nostru Bratei logofăt șă scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. La Suceava, în anul 6920 (1412), luna februarie, în 19 zile.” Pe spatele documentului ”stau scrise hotarele satelor pentru mai uşoara orientare a posesorului, cum se făcea în trecut, pentru a nu se mai desface în toată întinderea lui, evitînd stricarea.” (Ştefan Grigore Berechet). Până la acest moment mai sunt cunoscute în colecțiile publice din România doar trei documente emise de domnitorul Alexandru cel Bun, unul păstrându-se la Muzeul Naţional de Istorie a României din București și două la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava.

Dimensiuni

width 28.5 cm, height 43 cm

Descriere

cerneală ferogalică pe vellum

Informații documentare

Ştefan Grigore Berechet publică ”Un act de danie de la Alexandru cel Bun din 1412” în ”Revista Istorică”, anul 22, nr. 4-6, aprilie-iunie 1936, p. 142-145; ”Întregiri - buletinul Institutului de Istoria Vechiului Drept Românesc”, Iași, 1938, p. 245; ”Documenta Romaniae Historica”, volumul I, București, 1975, p. 45-47. O traducere din 4 februarie 1799 realizată de capitanul Ioniță Stamate se păstrează la Arhivele Naționale din Iași, CLXIV/2. O traducere din 9 iulie 1804 realizată de polcovnicul Pavel Debrici se păstrează la Biblioteca Academiei Române, DCXXXIV/1. O copie după original și alta după o traducere din 1804, realizate de Ștefan Nicolaescu, se păstrează la Arhivele Naționale din București, ms. nr. 1252 (Copii particulare). O traducere a hotărnicei într-un document cu rezumatele tuturor actelor privitoare la satele menționate în uric, din prima jumătate a sec. XIX, se păstrează la Biblioteca Academiei Române, MDLXXIV/32 (nr. 1). O fotografie, după ”Întregiri - buletinul Institutului de Istoria Vechiului Drept Românesc”, se păstrează la Institutul de Istorie și Arheologie ”A.D. Xenopol", Iași, Fotografii, II/203.

Provenienţă

Uricul se află dintotdeauna în proprietate privată, aparținând actualmente unui colecționar din Iași, ce l-a dobândit prin succesiune notarială, conform certificatului de moștenitor notarizat. Anterior acestuia, începând cu 1970, documentul s-a aflat în colecția profesorului ieșean I.A., colecționar de carte, unul dintre inițiatorii Muzeului de Literatură din Iaşi, precum și inițiator al altor muzee și case memoriale din Iași. Înainte de 1970, documentul s-a păstrat în colecția unui general român, A.I., combatant în al Doilea Război Mondial, decorat cu Ordinul ”Steaua României” în grad de ofițer, Ordinul ”Coroana României” în grad de Comandor, Ordinul ”Steaua României” cu spade, în grad de Mare Ofițer, cu panglică de ”Virtutea Militară”. Acesta, la rândul său, a moștenit documentul drept parte a arhivei de familie, de la părinții săi. Astfel, în anii 1930, documentul original se păstra în proprietatea locotenentului Constantin Făiniţă din regimentul 14 Roman, ocazie cu care îl prezintă Institutului de Istoria Vechiului Drept Romanesc (al cărui conducator, Ștefan Grigore Berechet, profesor titular al catedrei de Istorie a Vechiului Drept Românesc, din cadrul Universității din Iași, i-a fost profesor în anii 1930 - așa cum reiese din articolul acestuia, intitulat “Un act din 1412”), care îl analizează și realizează o reproducere fotografică (o altă reproducere fotografică procurându-și și prof. Mihai Costăchescu, istoric ieșean și colecționar de pergamente slave). Numitul Institut de Istorie a Vechiului Drept Românesc, mai degrabă un cadru academic pentru cercetări istorice românești medievale, organizat la Iași de profesorul Berechet, a avut o existentă vremelnică, dar a apucat sa comunice public documentul astfel descoperit în unicul număr apărut al revistei Institutului, “Întregiri”, nr. 1/1938. Același articol publicat de prof. Ștefan Grigore Berechet oferă și câteva informații cu privire la proprietarul locotenent Făiniță, prezentându-l drept nepot al lui Costachi A., precum și o descriere a documentului în materialitatea sa: “stricat pe la îndoiturile din mijloc, având dimensiunile 42x28 cm, pecetea a disparut [...] ni-a fost înfățișat cu două traduceri: una din 1804, Iunie 9, făcută de polcovnicul Pavel Debrici de la Mitropolie”. În anii 1980, documentul a fost supus unei restaurări conservative, realizate probabil neoficial, de către restauratori profesioniști, ai Muzeului de Literatură din Iași.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.