otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
114. Fotografie ”Car cu boi, cu coviltir”, de Alexandru Bellu, Urlați, 1901-1915, piesă rară, de colecție
Preț de pornire
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 100
Adjudecat
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
Baronul Alexandru Bellu, descendent al familiei care a donat terenul pentru cimitirul Bellu din Bucureşti, a fost un pionier al artei fotografice româneşti. Frumoasele sale chipuri de ţărani, majoritatea din zona Urlaţiului, au fost reproduse în albumul „La Roumanie en images“, apărut la Paris, în 1919. Prieten cu Grigorescu, Alexandru Bellu a imortalizat şi celebrele care cu boi. Pasionat de modul de viaţă al ţăranilor şi în ciuda dotărilor moderne ale conacului – avea, la 1900, iluminat electric, telefon Ericsson, existent şi astăzi, atelier foto şi cinematograf – Alexandru Bellu împrumută în decoraţia casei sale din Urlaţi elemente de arhitectură populare, zidăria albă şi plafoane din bârne de stejar, dar şi scoarţe şi haine tradiţionale. Pasiunea care l-a consacrat însă pe boierul de la Urlaţi a fost, însă, arta fotografică. Baronul ieşea frecvent pe dealurile şi câmpurile din jurul Urlaţiului, străbătea satele şi imprima pe plăcile fotografice numeroase chipuri de ţărani. A lăsat posterităţii portrete de femei frumoase din popor, la muncă, torcând lâna, alăptând copii sau luând apă de la izvor, bătrâni cu ochi înţelepţi şi bărbaţi tineri, la munca câmpului sau cântând la fluier. Frecvent, în fotografiile sale apar şi care cu boi, instantanee folosite şi de Nicolae Grigorescu pentru picturile care l-au consacrat în arta românească. Imaginile pline de poezie lăsate posterităţii de Alexandru Bellu l-au consacrat ca un pionier al artei fotografice româneşti, recunoscut internaţional. Bellu a fost considerat un continuator al lui Carol Popp de Szathmari (ale cărui litografii sunt la loc de cinste în conacul de la Urlaţi), primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa. Fotografiile baronului Bellu, cu ţărani români, au fost reproduse în albumul „La Roumanie en images“, apărut la Paris, în 1919, iar acesta a autorizat şi tipărirea de cărţi poştale după fotografiile sale (făcute publice pe internet de pasionaţi, pe pagini dedicate). Imaginile sunt dovezi ale modului de viaţă din trecut, de la portul oamenilor până la tradiţii şi viaţa de zi cu zi din popor. Ţiganca Didina, una dintre muzele baronului Bellu Fotografiile sale au avut şi o aplicaţie contemporană practică. După ele s-a realizat reconstrucţia şi reabilitarea conacului de la Urlaţi, chiar dacă ceea ce s-a păstrat din clădire, acum muzeu, este doar o parte dintr-un complex de clădiri care a înfruntat cele două războaie mondiale şi mai ales teribilele cutremure din 1940, 1977, 1984 şi 1990. Toate colecţiile din conac au fost donate de Alexandru Bellu în 1921, anul morţii sale, Academiei Române, iar în 1926, soţia sa donează întreg complexul aceleiaşi instituţii. Familia a dorit să lase românilor tot ce au acumulat, o moştenire deopotrivă materială şi spirituală pentru poporul în rândul căruia au trăit.
Dimensiuni
custom 20 x 25 cm
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Baronul Alexandru Bellu, descendent al familiei care a donat terenul pentru cimitirul Bellu din Bucureşti, a fost un pionier al artei fotografice româneşti. Frumoasele sale chipuri de ţărani, majoritatea din zona Urlaţiului, au fost reproduse în albumul „La Roumanie en images“, apărut la Paris, în 1919. Prieten cu Grigorescu, Alexandru Bellu a imortalizat şi celebrele care cu boi. Pasionat de modul de viaţă al ţăranilor şi în ciuda dotărilor moderne ale conacului – avea, la 1900, iluminat electric, telefon Ericsson, existent şi astăzi, atelier foto şi cinematograf – Alexandru Bellu împrumută în decoraţia casei sale din Urlaţi elemente de arhitectură populare, zidăria albă şi plafoane din bârne de stejar, dar şi scoarţe şi haine tradiţionale. Pasiunea care l-a consacrat însă pe boierul de la Urlaţi a fost, însă, arta fotografică. Baronul ieşea frecvent pe dealurile şi câmpurile din jurul Urlaţiului, străbătea satele şi imprima pe plăcile fotografice numeroase chipuri de ţărani. A lăsat posterităţii portrete de femei frumoase din popor, la muncă, torcând lâna, alăptând copii sau luând apă de la izvor, bătrâni cu ochi înţelepţi şi bărbaţi tineri, la munca câmpului sau cântând la fluier. Frecvent, în fotografiile sale apar şi care cu boi, instantanee folosite şi de Nicolae Grigorescu pentru picturile care l-au consacrat în arta românească. Imaginile pline de poezie lăsate posterităţii de Alexandru Bellu l-au consacrat ca un pionier al artei fotografice româneşti, recunoscut internaţional. Bellu a fost considerat un continuator al lui Carol Popp de Szathmari (ale cărui litografii sunt la loc de cinste în conacul de la Urlaţi), primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa. Fotografiile baronului Bellu, cu ţărani români, au fost reproduse în albumul „La Roumanie en images“, apărut la Paris, în 1919, iar acesta a autorizat şi tipărirea de cărţi poştale după fotografiile sale (făcute publice pe internet de pasionaţi, pe pagini dedicate). Imaginile sunt dovezi ale modului de viaţă din trecut, de la portul oamenilor până la tradiţii şi viaţa de zi cu zi din popor. Ţiganca Didina, una dintre muzele baronului Bellu Fotografiile sale au avut şi o aplicaţie contemporană practică. După ele s-a realizat reconstrucţia şi reabilitarea conacului de la Urlaţi, chiar dacă ceea ce s-a păstrat din clădire, acum muzeu, este doar o parte dintr-un complex de clădiri care a înfruntat cele două războaie mondiale şi mai ales teribilele cutremure din 1940, 1977, 1984 şi 1990. Toate colecţiile din conac au fost donate de Alexandru Bellu în 1921, anul morţii sale, Academiei Române, iar în 1926, soţia sa donează întreg complexul aceleiaşi instituţii. Familia a dorit să lase românilor tot ce au acumulat, o moştenire deopotrivă materială şi spirituală pentru poporul în rândul căruia au trăit.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.