26. Icoană pe glajă, "Sfântul Arhanghel Mihail", primul atelier de la Nicula, 1796, piesă muzeală, de colecție

Icoana, pe fundalul realizat din foiță de aur, conferindu-i o lumină proprie, îl înfățisează pe Arhanghelul Mihail în veșminte militare, așezat cu picioarele pe o aglomerație de nori. Veșmintele sale sunt zugrăvite conform tipicului, însă mai liber tratate: o cămașă verde închis, cu broderii la manșete, peste care poartă o tunică scurtă de culoare roșie. Mantia roșie, lungă, este drapată cu auriu pe umărul stâng, având un capăt înnodat pe umărul drept. Aripile sale ample sunt pictate cu verde, iar penajul lor este executat grafic cu negru. Părul cu cărare la mijloc îi cade în bucle pe spate. În jurul capului poartă o aureolă. Arhanghelul ține sabia în dreapta și în stânga potirul ultimei împărtășanii realizat cu foiță de argint. Icoana este datată de două ori: o dată cu cifre latine (median) și o dată cu caractere chirilice, în partea de jos a icoanei, ”1796”. (M.B.)

Bibliografie

”Despre icoanele pe sticlă așa-numite de Iernuțeni”, de Ana Dumitran publicat în ”Annales Universitatis Apulensis. Series Historica”, 15/I, 2011, p. 131-180

Dimensiuni

width 51 cm, height 62 cm

Descriere

tempera foiță de aur și argint pe glajă, ramă băițuită și vopsită, cu șforț

Informații documentare

Uşor de identificat datorită formatului mare şi a fundalului acoperit cu foiţă de aur, icoanele de acest tip au fost pentru prima dată semnalate în localitatea Joseni din judeţul Harghita, în anul 1900, cu următoarele cuvinte: ”în biserică se află 4 icóne depinse pe sticlă în celea mai vii colori de popa Sandu la an. 1796”. Primul care a făcut legătura între Popa Sandu şi localitatea Iernuţeni, astăzi înglobată în oraşul Reghin, a fost Atanasie Popa. Următoarea menţiune bibliografică îi aparţine lui Ion Apostol Popescu. Din textul lui Ion Apostol Popescu se deduce că a văzut icoanele de la Joseni, căci le compară ”frumuseţea aparte ca desen şi cromatică” cu ”şcoala de pictură pe sticlă de la Nicula”, considerând că cea din urmă nu a influenţat execuţia celor dintâi, dar lăsând loc posibilităţii ca Popa Sandu să fi deprins meşteşugul la Nicula. Un punct important în studiul icoanelor pe sticlă transilvănene îl reprezintă apariţia, în 1975, a lucrării datorate soţilor Iuliana şi Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, în care ”icoanelor din Iernuţeni” li s-a rezervat un capitol aparte. Astfel, în opinia soţilor Dancu, cel care le semnalează este Ştefan Meteş, iar cel care îl localizează pe Popa Sandu la Iernuţeni este Ion Apostol Popescu. Este, deci, cu atât mai interesantă stabilirea paternităţii Popii Sandu asupra icoanelor cu care este ilustrată activitatea sa, în condiţiile în care singurul element de legătură cu icoanele de la Joseni pe care l-au putut invoca este datarea în 1796 şi anii imediat ulteriori. Este, totuşi, adus un argument nou, şi anume confirmarea prin tradiţia locală (”bătrânii din sat şi preoţii satelor vecine”) a existenţei în Iernuţeni a unui iconar cu numele Popa Sandu, ”în jurul anului 1800”, care ”ar fi pictat atît pe lemn cît şi pe sticlă”. Ultimile studii în domeniu susțin că grupul de icoane de la Joseni şi toate celelalte împreună cu care formează un grup relativ compact trebuie desprinse de numele Popii Sandu de la Iernuţeni şi studiate separat, drept rezultat al efortului colectiv al unui prim atelier niculean. O activitate atât de intensă, desfăşurată într-un atelier în care vedem că se formează consecutiv mai mulţi ucenici, cu o iradiere a producţiei atât de mare, nu poate fi pusă în lumină fără a se încerca şi găsirea unei locaţii, mai ales că fenomenul artistic vizat oferă destule indicii pentru un răspuns plauzibil. El a şi fost de fapt indicat, cei mai mulţi dintre cercetătorii care au întâlnit acest gen de icoane şi care nu au subscris atribuirii propuse de soţii Dancu pronunţându-se direct pentru Nicula sau – într-o formulare mai rezervată – pentru un ”centru din nordul Transilvaniei, probabil Nicula”. Așadar putem motiva că: -toţi cei care se formează în atelierul discutat aparţin, din punct de vedere stilistic, centrului niculean şi ar fi un nonsens să ne gândim că au străbătut un drum lung pentru a-şi însuşi tainele zugrăviei în altă parte, când aveau la îndemână un meșter atât de înzestrat; - stângăciile în redarea componentelor fizionomice conduc tot spre Nicula, ca particularitate stilistică; - aria de difuzarea a icoanelor cuprinde, practic, acelaşi spaţiu în care sunt prezente şi icoanele de Nicula, nici un alt centru nereuşind performanţa de a se extinde atât de mult. Astfel că, la nivelul cunoştinţelor care ne sunt astăzi accesibile, putem afirma că icoana a fost realizată în anturajul Primului Atelier întemeiat în Nicula de către un maestru deocamdată anonim (dar care este, în mod eronat, tradițional desemnat și cunoscut drept Popa Sandu de la Iernuțeni). (A.D.) Cinci lucrări similare se alfă în colecțiile Mânăstirii Sâmbăta de Sus, Biserica Sfântul Nicolae (Calbor, jud. Brașov), colecția muzeală a Arhiepiscopiei Ortodoxe - Alba Iulia, colecția Muzeului Mitropoliei Clujului și una în colecția familie Liane și Alexandru Bidian.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.