limuzină, 1974, viteză maximă constructivă: 145 km/h, motor în 4 cilindri în linie, 1.496 cmc, 54 CP, transmisie manuală, cu 4 trepte, stare excelentă, rulează pe șosea, serie șasiu B052962042, 4310 x 1610 x 1420 mm, 924 kg

Hillman este una dintre cele mai vechi și prolifice mărci de auto-moto-velo din Marea Britanie. Avându-și originile în Coventry, William Hillman a patentat modele de biciclete precum Ariel (1870) și Kangaroo (1885), devenind, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, milionar. Ambiția de a construi automobile s-a materializat prin înființarea Hillman Motor Car Company în 1907. Primele automobile produse erau mari și greoaie, dar odată cu începerea războiului, Hillman s-a orientat către producția de automobile mai mici și mai ieftine. Odată cu retragerea lui William Hillman, compania a fost preluată de Humber, preluată la rândul ei de Rootes. În anii de după război, Hillman a rămas o marcă importantă în Marea Britanie, în segmentul mașinilor de familie. Odată cu preluarea de către Chrysler, în 1967, cel mai de succes model al mărcii, Hunter, a fost lansat. Hunter a fost, de fapt, o platformă pe baza căreia s-au construit nenumărate modele: Arrow, Sunbeam, Hunter, Vogue, Sceptre sunt câteva dintre numele sub care Chrysler a promovat micuțul automobil britanic. O nouă pagină în istoria mașinii avea să fie scrisă începând cu mijlocul anilor ‘60, când, în timp de Chrysler prelua compania britanică, industria de mașini iraniană se dezvolta pe baza celui mai celebru model Hillman-Hunter. După încercări eșuate de a construi modele Fiat, Compania Națională Iraniană (ulterior transformată în Iran Khodro), fondată în 1962, producea în cursul anului 1967 primul ei model, Paikan, produs sub licența Hillman. Modelul avea să revoluționeze proaspăta industrie automobilistică, longevitatea modelului Paykan fiind unică, mașina fiind construită mai bine de 30 de ani - până în 2005. Capacitatea fabricii din Teheran era una însemnată, căci, la scurt timp după lansarea primelor două modele din cursul anului 1967 - Delux și Standard, fabrica introducea în linia de producție Paykan Pickup și Taxi. Până în 1972, celor patru modele aveau să li se alăture încă două, Automatic și GT, evidențiind încă o dată succesul acestei mașini. În doar câțiva ani de la producție, piața iraniană a fost acaparată de modelele Paykan, și, chiar dacă fabrica producea doar caroseria și finisajele - motorul fiind importat - producția a continuat într-un trend continuu, ascendent. Începând cu 1978, după preluarea companiei mamă Rootes de către Peugeot, fabrica devine relativ independentă, producându-și de acum și motoarele. Simbol național, Paykan devine iconică pentru întreaga industrie iraniană, fiind, în 1974, un cadou propice proaspătului președinte al Republicii Socialiste România. Relațiile dintre România și Iran erau inițiate încă din 1966, când, recent instalat la conducerea statului, Ceaușescu deschide relațiile economice cu statul din Orientul Mijlociu. Primele întrevederi și contracte comerciale erau parafate în 1966, an în care Șahul vizita România, deschizând o relație strânsă atât la nivel personal, cât și diplomatic.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.