23,5

Manuscrisul intitulat ”DE LEGEA ȘI OBICEIURILE JUDOVILOR”, sfârșitul secolului al XVIII- lea, 3 f. nenumerorate + 279 file, numerotate cu cifre chirilice, text în română cu caractere chirilice, blocul manuscrisului este compact, în stare foarte buna, iar legătura originală este din piele lipită pe carton. Cuvântul “Către Iubitorii de Hristos Cetitori” se încheie cu următorul text: “ Sluga pocorno. Neofit monah carele cu multă osteneală și cheltuială am tâlcuit din limba cea grecească pre limba moldovenească ca cel ce mai întâiu am fost învățătoriu între iudei iar acum cu mila lui Dumnezeu mă aflu creștin pravoslavnic și monah”, ceea ce atestă faptul că autorul manuscrisului este Neofit Cavsocalvitu, evreu creștinat și călugărit. Textul este organizat în 33 de capitole numerotate cu cifre chirilice. Capitolul 1 este intitulat “Cuvânt înainte trebuincios ca să cunoască ceia ce coprinde ori cine într-această carte”. Textul continuă: ”Pentru ca să cunoască cineva aceea ce voi să zic întru aceasta a mea scriere și pentru ca să dezleg oareșice îndoieli care ne aduc jidovii. Iaste trebuință să știe cineva că între dealuri au fost poruncile care au dat Dumnezeu jidovilor. Care scriu la ceale cinci cărți ale lui Moise…. “. In paginile celorlalte capitol, autorul detaliază atât aspect ale ritului israelit, cât și unele chestiuni legate de viața cotidiană, cu dese incursiuni în istoria poporului evreu. Textul de final ne spune că ”…eu dau sfârșit acestei cărți supunînd câte am scris întru dânsa la râvna și judecata și îndreptarea sfintei adevăratei bisearici. Amin”. Urmează o cronologie, sub pretextul “Aici arătam pre cei mincinoși Mesiia pre carii i-au priimit și i-au crezut jidovii că sînt Measii”. Volumul cuprinde și câteva însemnări în chirilică. Astfel, fila liminară 1, recto: 1795, mai 24, “Să să afle că am scris eu Petru la leat 1795 mai 24”; fila 3 nenumerotată verso: 1820, “….au răposat prea osfânt părinte igumen al sfintei Episcopii Arges Kir Iosif….”; 1828, “…Au venit armate rusești la poarta Bucureștilor în trebuința bătălii otomanilor… popa Ioan ot Biserica grecească”. Semnături: Toader Ivanovici, Alexandru Ivanovici, încercări de condei. De asemenea, însemnările cu caractere latine ne spun că, la 1841-1842, proprietarul din acel moment al manuscrisului a notat un eveniment familial cu rezonanță culturală: “ Al doilea fiu Ioan Poenaru s-a născut în 2 decemvrie 1842 și s-a botezat de dumnealui paharnicul Ioan Eliad Poetul”. Fila 3 nenumerotată cuprinde pe verso un ex libris manuscris aparținând lui I. M. Poenaru”, autorul însemnării de la 1841-1842. Valoarea deosebită a manuscrisului vine deopotrivă din frumusețea obiectului însuși – volum de 3 f. nenumerotate + 271 file manuscrise recto/verso, cu colontitlu, capitole, inițiale, marginalii scrise cu roșu, scriitura propriu-zisă cu un duct elegant, cu o distanță confortabilă între rânduri, ceea ce conferă paginii un aspect aerat, cu transe generoase – cât și din notorietatea subiectului și a autorului. Textul se înscrie în categoria scrierilor cu conținut polemic, fiind un comentariu acid la adresa a 33 de articole din Talmud. Manuscrisul este anterior celui mai vechi manuscris românesc aflat la Biblioteca Academiei Române și publicat de Gabriel Strempel în “Catalogul manuscriselor românești” apărut la editura Științifică și Enciclopedică în 1987. Textul este diferit de al celorlalte manuscrise aflate la Biblioteca Academiei Române, manuscrise numite generic “Infruntarea jidovilor”, precum și de cel al primei ediții tipărite a acestei lucrări polemice, apărute la Iași, în 1803. Istoria scrierilor polemice la adresa Talmudului înregistrează controverse, expertize si contra-expertize faimoase, acuzații și procese, în care s-au implicat și capete încoronate ale Europei. Este cazul regelui Frederic I al Prusiei, care solicita Universităților din Giessen, Heidelberg și Mainz să verifice exactitatea traducerii făcute din Talmud de către Johann Andreas Eisenmenger în lucrarea sa “Iudaismul descoperit”, apărută la Frankfurt pe Main, în 1700. Lucrarea era acuzată de inexactități de cei nemulțumiți de comentariile făcute, în carte, de către Eisenmenger, referitor la anumite articole din Talmud. De aceeași notorietate s-au “bucurat” și traducerea comentată făcută de profesorul praghez August Rohlin în lucrarea “ Ovreiul talmudist”, precum și cea a lui dr. Justus intitulată “ Oglinda ovreiului”, apărută în 1883. Autorul “tâlcuirii” din limba greacă în limba română a celor 33 de capitole din Talmud și al comentariilor lor din perspectiva “sfintei adevăratei Biserici” este un evreu, fiu de rabin, rabin, la rândul lui, creștinat la vârsta de 38 de ani, profesor de greacă și monah la Muntele Athos, ajuns în Moldova, unde a învățat limba română, și a dat prima traducere românească cu comentariu polemic a unor capitole din Talmud. El este, de altfel și cel care semnează “Predoslovia” primei ediții a cărții, menționate mai sus. Numele lui de evreu este Noe Wainjung. Aceasta este istoria, și ea deosebit de incitantă, a monahului Neofit Cavsocalvitu, autorul textului prezentat. Iată cum își încheie Neofit Cavsolavitu manuscrisul: ”...până într-atât, eu dau sfârșit acestei cărți supuind câte am scris întru dânsa la râvna și judecata și îndreptarea sfintei adevăratei biserici. Amin”.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.