Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
ARGINTESCU-AMZA, Nicolae, ”Pictorul Dan Băjenaru”, Târgovişte, 1973
ulei pe pânză, 50 x 64 cm, semnat dreapta jos, cu albastru, D. Băjenaru
Pe urmele unor renumiţi înaintaşi, Băjenaru călătoreşte şi pictează la Veneţia. Atras de pitorescul unor imagini puternic încărcate de concreteţe, artistul se plimbă pe străzile istorice ale lagunei italiene, pe care nu ezită să le transpună pe pânză. Într-o perioadă în care drumul spre maturitatea artistică se afla spre sfârşit, iar lecţiile pariziene nu făceau decât să îi întărească propriile concepţii artistice, Băjenaru ajunge în Veneţia, pe care o va simţi spontan, filtrând pe pânzele sale instantanţe plein-airiste. Chiar dacă nu a aderat niciodată la caracterul teoretizant al interogaţiilor post impresioniste, pictorul pare să fi parcurs un drum orânduit de repere cezanniene, cel puţin în ceea ce ţine de evitarea unui senzorial exagerat. Peisajele urbane ale lui Băjenaru par a fi racordate la un anumit “tradiţionalism” de viziune, mai ales dacă înţelegem alegerea motivelor pictate ca o declaraţie de sinceritate în faţa peisajului. Ajuns în Veneţia, pictorul relatează întocmai imaginile ce au rezonat cel mai puternic în spiritul său creator. Astfel apar peisaje ce prezintă un Ponte Rialto sau Ca D’Oro (Palatul Sfânta Sofia). Este de înţeles că şi magnifica Piaţă San Marco a reprezentat un punct de interes pentru Băjenaru, redând o vedere de ansamblu înspre laguna veneţiană. Punctul central de focalizare este oferit de Coloana Leului Înaripat, în fapt Coloana Sfântului Marcu, al cărui simbol iconografic este evident, leul. Interesant în viziunea lui Băjenaru rămâne faptul că cea de a doua coloană primeşte o însemnătate redusă, iar statuia din vârful ei nici nu mai este desenată. Este cazul Statuii Sfântului Teodor. În planul secund este prezentată Basilica barocă Santa Maria della Salute, care aici încadrează orizontul, nepermiţând ochiului să se despartă de priveliştile veneţiene. În pensulaţie atent dirijată, Băjenaru reuşeşte să introducă mici efecte vizuale, ce împiedică singularitatea unei perspective liniare a peisajului. Denaturând proporţiile clădirilor faţă de cele ale personajelor ce se află în piaţetă şi, în plus, amplasarea privitorului la un nivel superior solului, transformă imaginea, care este încărcată de o nouă perspectivă, de data aceasta aeriană, de ansamblu. La toate acestea se adaugă şi încărcătura vizuală pe care o aduce gama de albastruri folosită în diverse consistenţe şi nuanţări. Amintind de acel “sfumato” folosit de renaşcentişti, Băjenaru amestecă conştient culoarea, reuşind o tranziţie fină de la o nuanţă la alta, ajutat şi de existenţa unei tonalităţi reci, unică de altfel.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
